Pictor, scriitor în cuvânt de mare forţă şi hâtru ca un ţăran trăitor în propriul pământ. Consecvent cu sine, un profesionist al culorii de şevalet, Marcel Chiţac abordează cu aceeaşi seriozitate peisajul ca şi nudul, portretul ca şi natura statică. Cu o cromatică sobră, desfăşurată într-un spectru echilibrat şi restrâns, pictorul pare să îşi completeze tablourile cu realitatea concretă, ochiul privitorului fiind impresionat de efectele luminii naturale care, condusă parcă instinctiv de urmele pensulelor, conferă lucrărilor dimensiuni estetice nebănuite. Monocromia nudurilor nu coboară lucrarea în monotonie, excelenta intuiţie a formelor şi rigurozitatea desenului nu fac decât să menţină privirea în zona esteticului. Nudurile lui Marcel Chiţac nu stârnesc controverse, nu incită mentalul. Atent conturate în spaţiul pânzei, deşi senzuale, trupurile transmit o abandonare a carnalului în faţa spiritului. Marcel Chiţac se joacă în linii, forme şi tonuri, trupul devenind un instrument de lucru pe care artistul ştie să îl controleze astfel încât să îi confere valoarea picturală ce i se cuvine. 

S-a născut pe 8 mai 1953, în Horodiştea Botoşanilor. A urmat cursurile Liceului de Arte Plastice din Iaşi, obţinând apoi, în 1978, licenţa în arte plastice, specialitatea pictură de şevalet, la Universitatea de Artă "Nicolae Grigorescu" Bucureşti. Este membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici din România.

Din anul 1978 locuieşte în Bucureşti, unde deschide şi cele mai multe expoziţii personale, dar picturile sale vor poposi, de-a lungul timpului, pe simeze din România şi în străinătate: Elveţia, Austria, Franţa, Belgia, Ungaria, Cehia, Polonia.

Despre pictura lui Marcel Chiţac au scris mari critici de artă, de la Dan Grigorescu la Valentin Ciucă sau Constantin Prut. Numele său se regăseşte în "Enciclopedia artiştilor români contemporani", vol. I, 1996, realizată de Vasile Florea, dar şi în "LEXICON critic şi documentar – Pictori, sculptori şi desenatori din România, Secolele XV-XX", editura MEDRO, Bucureşti, 2008, de Mircea Deac, sau în lucrarea "Artişti, ateliere, galerii (Ghid facultativ de încântat privirea)", editura KARTA-GRAPHIC, Ploieşti, 2009, sub semnătura lui Corneliu Ostahie.

În timpul studenţiei a executat restaurarea unor scene de frescă la Mânăstirea Humor, în cadrul programului UNESCO pentru mânăstirile din Bucovina în 1976.

De altfel, din anul 1979, Marcel Chiţac este autorizat ca zugrav de icoane de către Comisia de Pictură Bisericească din cadrul Patriarhiei Române. În anul 1979 se angajează ca muzeograf la Muzeul de Artă al Municipiului Bucureşti, unde activează până în 1986, când devine absolvent al programului de perfecţionare în istoria genurilor şi tehnicilor artistice. Tot din 1986 (până în prezent) este angajat ca artist plastic la Studioul de Arte Plastice al Armatei. În perioada 1996-2000 colaborează ca expert în domeniul Artă-patrimoniul naţional cu Ministerul Justiţiei. Marcel Chițac este şi autorul cărţilor "Omul de hlei – crochiuri şi eboşe literare" şi "Găina afonă – istorii", editura Lumina Tipo, Bucureşti, 2012.  

Din anul 2004 este Cavaler al Ordinului "Meritul Cultural" în grad de Ofiţer, categoria arte plastice. Consiliul Local din Păltiniş, judeţul Botoşani, i-a conferit pictorului, în 29 octombrie 2008, titlul de Cetăţean de onoare. Citeste mai departe...

CITEȘTE ȘI: "„Păstrarea identității naționale prin tradiții și credință!” - Proiect ed..."