Originară din Botoșani, Larisa a ajuns la Cluj pentru a studia comunicare și marketing. A trecut prin mediul corporatist, dar ritmul și atmosfera de acolo nu i s-au potrivit. A ales să schimbe direcția și, odată cu această decizie, și ritmul vieții. Întâlnirea cu Nea Costel Trompetistu’ și apropierea de lăutarii din Clejani au deschis un drum care avea să o ducă tot mai profund în universul lăutăriei.
Astăzi conduce agenția de booking Șaraimanic și dezvoltă proiecte care readuc muzica Lăutarilor și Lăutăreselor lumii în atenția unui public nou. A conceput „Lăutăresele” și „Roda del Mundo”, inițiative care aduc împreună artiști și artiste din lumi diferite și creează spații unde sunetele lumii se întâlnesc. În spatele acestor proiecte stă aceeași curiozitate care a scos-o dintr-un traseu previzibil și a adus-o într-o lume în care muzica se transmite, încă, din om în om, pentru om.
”Eu plecasem din Botoșani la facultate la Cluj, apoi în corporație la Bucuresti și simțeam că mă dezrădăcinez. Mediul acela de corporație era atât de steril… Mă întrebam: „De ce nu mă vede nimeni?”. Nu mă vedea nimeni pentru că eu nu străluceam acolo. Cred că oamenii nu te văd pentru că nu ești în locul potrivit”, spune Larisa Perde într-un interviu acordat publicației Cotidianul.
De unde iubirea pentru acest univers?
”Când eram mică în Botoșani, una dintre prietenele mele cele mai bune era Trifina, o fetiță romă. Mergeam tot timpul la ea în familie și mâncam. Tatăl ei era pescar și ne aducea pește, mama vindea semințe. Eram puiul ăla alb care mergea acolo și se hrănea. Simțeam familia într-un fel atât de intim. Mai mult, Trifina mi-a deschis o lume, ea mi-a vorbit prima dată de sângerările lunare ale femeilor și de cum se fac copii”, mărturisește Larisa.
A început să se apropie de lăutarese, să le observe, să vorbească cu ele și să încerce să înțeleagă lumea de unde vin ele. ”Șaraimanic vrea să pornească o mișcare culturală în care să omagiem marile lăutarese ale României, celebre și anonime și să creăm spațiul în care noi lăutarese să apară”.
Larisa vorbește și despre Maria Lătărețu, artista care s-a stins pe o scenă la Botoșani, în timpul unui concert.
”Pentru mine, o icoană a Lăutareselor este Maria Lătărețu. Poate prima noastră Lăutareasă. O femeie care a trăit cea mai mare durere, și-a ingropat 5 copii și a avut puterea să își transforme durerea într-un cântec pe care l-a scris pentru noi, toți. Așa a apărut „Lie, Ciocârlie”. Nu știa să scrie și să citească, dar compunea atât de frumos! O femeie născută în sărăcie, cu cinci copii pierduti, cu un soț care a trăit în lagăr, a găsit puterea să cânte ca o mare Mamă. Cu blândețe și cu iubire de viață.
Ce interesant. Ultimul ei concert a fost la Botoșani, iar ultimul ei cântec pe scenă a fost „Vă las cântecele mele”, iar apoi a murit în backstage. Ce ieșire frumoasă din lume”, spune Larisa în interviu.
Care au fost primele lucruri pe care a trebuit să le învețe pentru a înțelege universul lăutăriei?
”Mi-a fost foarte natural să lucrez cu ei, m-au acceptat pentru că mi-au simțit iubirea. Eu am fost aruncată în viață de mică, vindeam în piață, la chioșcul mamei, când nu eram la școală. Piața Mare din Botoșani a fost cea mai bună școală a vieții. Am învățat să lucrez cu tot felul de oameni”, își amintește Larisa.