"Generozitatea nu înseamnă să îmi dai ceva de care tu ai mai puţină nevoie decât mine, ci să îmi dai ceva de care tu ai mai multă nevoie decât mine", ne spunea demult Khalil Gibran. Într-acolo ne poartă Al.D. Funduianu, fie că suntem într-un poem, un interviu sau în mijlocul unei întâmplări. Scrie despre cărţi şi despre oameni cu aerul că îşi face sieşi un dar.
S-a născut pe 1 martie 1953, în satul Costeşti, comuna Răchiţi, judeţul Botoşani. Cunoscut, în școală și în afara ei, drept poetul matematician care se înţelepţeşte în propriul timp. Al.D. Funduianu îşi (pe)trece existenţa împrăştiindu-se generos printre cuvinte, sensuri, oameni, întâmplări pe care ni le împărtăşeşte apoi împachetate într-o uimire nedivizibilă.
Dincolo de matematică, de rigorile sistemului educaţional românesc şi de vitregiile cotidiene, Al.D.Funduianu ne înfăţişează poezia – a sa şi a altora – ca pe o "ştiinţă deşteptătoare" a minţii în aceeaşi notă în care, în Antichitate, grecii descriau muzica drept disciplină matematică. Dar, mai presus de toate, se distinge la poetul botoşănean un soi de generozitate (con)frăţească, pe care o cultivă fără emfază, aş spune chiar cu recunoştinţă.
Fascinează la Al.D.Funduianu acea inocenţă a admiraţiei, a conştientizării şi identificării maeştrilor (de la Octav Onicescu la Solomon Marcus, la Dimitrie Pompoiu sau Radu Gologan).
Al.D.Funduianu a activat ca profesor de matematică la Şcoala 8 din municipiul Botoşani. Este scriitor, publicist, membru în biroul filialei judeţene a Societăţii de Ştiinţe Matematice şi reprezentant al judeţului Botoşani în Consiliul Naţional de Ştiinţe Matematice din România. A fondat şi coordonat revista "Din valurile vremii…" (din 1998) şi suplimentul literar "Clipa".
A debutat editorial cu placheta de versuri "Şi iată…" (Botoşani: Eidos, 1995), după ani mulţi de activitate în revistele de poezie.
Fost elev al "Laurian"-ului, în anii 70, păstrează și astăzi nostalgia vechii școli. ”Am fost elevul Doamnei Elena Ciobanu, profesor de matematică şi diriginte. Într-un top al celor mai exigenţi, dar şi mai obiectivi profesori, din istoria de peste un secol şi jumătate ai "Laurian"-ului, diriginta mea are mereu rezervat un loc pe podium! Nu ştiu dacă numai de exigenţă, obiectivitate, profesionalism şi respect are nevoie şcoala de astăzi, dar (măcar) unii dintre noi aşa am fost formaţi…”, ne mărturisea Al. D. Funduianu într-un interviu.
A început să predea matematica în Tudora, ca stagiar la început. ”La catedra de matematică de la Şcoala Nr.1, cu clasele I-X, din Tudora, eram 5 colegi. Ceea ce a constituit un serios avantaj, la început de drum! În plus, odată cu mine a venit o nouă generaţie de dascăli la Tudora. Învăţători şi profesori calificaţi. Problema mea e că m-am ataşat – poate - prea mult de oamenii şcolii, ai satului. Acolo, am descoperit "urmele" marelui înaintaş Tiberiu Crudu. Am scris şi am publicat, în presa locală şi nu numai, zeci de articole despre faptele, bune şi rele, ale tudorenilor, despre personalităţile locului. Am coordonat, vreme de câţiva ani, activitatea "centrului de radioficare" locală. Sub genericul "Secvenţe tudorene", am publicat în "Atitudinea" lui Florentin Florescu, săptămână de săptămână, evocări din "experienţa" mea tudoreană…”.
Acolo, la Tudora fiind, între matematici şi poezie, Lucian Valea punea piatră de aşteptare cărţii lui Al. D. Funduianu, carte ce a venit destul de târziu, în 1995, la Editura Eidos. "Poetului Alexandru Funduianu, în aşteptarea cărţii sale, pe care o doresc sinceră şi pură precum matematicile" era autograful pe care maestrul Lucian Valea i-l așezase pe cartea lui, "Oameni pe care i-am iubit", apărută la Editura Junimea, din Iaşi. Lucian Valea venise, la Tudora, însoţit de un grup reprezentativ de scriitori botoşăneni, între care se aflau Dumitru Ţiganiuc, Gellu Dorian, dar şi mulţi alţii, tocmai pentru a-şi lansa cartea, ocazie cu care a fost organizată şi o şezătoare literar-artistică.
Este autorul unui volum dedicat unor mari matematicieni români ("Prin şi printre simboluri..."), găsim acolo nume precum Dimitrie Pompeiu, Octav Onicescu, Dan Brânzei, Radu Gologan sau Solomon Marcus. De academicianul Solomon Marcus l-a legat o prietenie dincolo de profesia comună.
La aniversare, în numele cititorilor Ştiri Botoşani, îi urăm distinsului scriitor LA MULŢI ANI cu sănătate, bucurie, inspiraţie şi gând frumos de poezie!
Al.D.Funduianu - Şi iată…
Să rostesc numai acele cuvinte rotunde şi simple
să-mi întreţin freamătul
enigmatic al plopului
din memorie –
o aureolă însoţindu-mi
călătoria efemeră.
Şi iată
ştiu că nimic nu se înstrăinează
de fiinţa mea suspect
de concretă
şi totul la vedere se
înfăptuieşte
chiar dacă zeul deşertăciunii
ca un copil al nimănui
îmi face discret semne
de protecţie…
Al.D.Funduianu - La izvor
În copilărie
plângeam câte o zi până mă
lăsau
la izvor
şi seara când mă
înapoiam
numai ulciorul mai era
neciobit
mie
îmi rămâneau mereu
pe drumuri
ba un zbor
ba un cal
ba un suflet
şi atunci
– fără permisiunea nimănui –
plecam din nou
noaptea
să mă culeg…