Pagina Alumni UNATC, care se ocupă de prezentarea activității profesionale a absolvenților Universității Naționale de Artă Teatrală și Cinematografică „I.l. Caragiale” din București, i-a luat un interviu actorului botoșănean Florin Aioane.
Acesta a absolvit Facultatea de Teatru în cadrul UNATC în anul 2018, iar masterul la finalizat în 2020 pe Arta Actorului.
Cum ai ales studiile de actorie la UNATC?
Am făcut parte din trupa de teatru a liceului „Mihai Eminescu” din Botoșani – Atelierul de Teatru, coordonată de Lenuș Moraru și Gelu Rîșca. Acolo am descoperit efectul terapeutic pe care îl poate avea „joaca de-a altcineva” în timpul unui exercițiu de improvizație, dar și cât de intrigant este să aprofundezi sistemul de gândire al unui alt om, în momentul în care am fost distribuit în rolul tatălui personajului principal din „Deșteptarea primăverii” de Frank Wedeking și a trebuit să mă raportez la propriul meu părinte. Atunci mi s-a năzărit că ar fi cel puțin interesant să mă preocup de asta toată viața.
Care a fost rolul de absolvire de la licență si cu ce ai rămas de neuitat și util de atunci, pentru profesia de actor?
Rolul meu de absolvire a fost „Simon” din „Bădăranii” de Carlo Goldoni. Nu ne simțeam foarte confortabili în spectacol, dar după cele peste 30 de reprezentații cu distribuție variată, am rămas cu gustul plăcut pe care îl avea speranța că astăzi va fi diferit și că problemele noastre se vor disipa, așa că merită să ne remontăm și să ne concentrăm pe ce-am putea să schimbăm astăzi.
Ai primit și o nominalizare la premiile UNITER. Despre ce este vorba?
Am fost nominalizat la Premiile UNITER pentru Debut în 2019, pentru rolul „Euphemos” din „Medea`s boys” de Ionuț Sociu după Euripide, în regia lui Andrei Măjeri. Spectacolul a avut premiera în toamna lui 2018, la Teatrul Apollo111 din București. Pentru mine reprezintă un proiect de referință nu doar din pricina faptului că lucrasem la el în toamna anului 2018 imediat după terminarea facultății, ci și datorită echipei extrem de primitoare și omogene.
Care consideri ca este menirea actorului în lume? Tu ce îți asumi în acest sens?
Un actor este parte integrantă dintr-o poveste. Cred că oamenii au nevoie să li se alimenteze fantezia și, prin urmare, toți avem nevoie de actori fiindcă ne dau voie să rămânem copii. Eu pot să-mi asum deocamdată doar să-mi fac meseria cât de bine pot și la un moment dat poate apar și răspunsuri legate de menirea mea.
Ce faci în prezent, profesional vorbind?
În 2020 m-am angajat la Teatrul de Stat Constanța și momentan fac parte din majoritatea producțiilor. Din când în când, mai poposesc pe la București unde joc la Teatrul Apollo111 și la Teatrul Metropolis. Nu am multă experiență în film, dar de fiecare dată când am ocazia, merg la audiții în timpul liber.
Ce sfat ai pentru studenții care se pregătesc să devină actori?
Le-aș sugera să aibă muuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuultă răbdare și să nu creadă că efortul pe care îl depun e în zadar. Le recomand o așteptare activă! Și de parcă nu m-am dat suficient de deștept și misterios, o să profit de ocazie să reiterez unul dintre citatele mele preferate: „Nu cred că un interpret se poate realiza dintr-odată, fără experienţă de scenă şi de viaţă. Nu cred că zorul de a te impune este neapărat rodnic. Din cauza nerăbdării, Orfeu a pierdut-o pe Euridice" (Beligan, Radu, „Între acte”)
