În cadrul Zilelor Eminescu, manifestări care includ, de câțiva ani, și Ziua Culturii Naționale, a avut loc o primă Consultare publică privind Strategia culturală a județului Botoșani, eveniment moderat de Ștefan Teișanu, președintele Asociației Nord și directorul Centrului Cultural din Cluj.
Au fost prezenți manageri ai instituțiilor de cultură, scriitori, actori, artiști plastici, istorici, jurnaliști. Discuțiile – extinse pe lungimea a două ore - mai mult sau mai puțin tangente unui astfel de demers, vor continua in extenso, concluziile urmând să stabilească și pasul următor, care ar trebui să cuprindă dezbateri mult mai aplicate și modalități concrete/coerente de identificare și asumare a unui proiect pe termen mediu și lung.
Din păcate, spațiul ales pentru această consultare publică – și anume Cafeneaua Artelor din municipiul Botoșani – nu și-a dovedit utilitatea prognozată de organizatori. Numărul mare de participanți a produs mai degrabă o aglomerare incomodă decât un confort pe care un asemenea demers îl implică. Nu puțini au fost cei care au renunțat să mai participe, făcând cale întoarsă de la ușă, descurajați de aglomerația din interior.
O primă consultare publică ce a avut mai degrabă un rol informativ, dezbaterea scoțând la iveală mai mult neajunsurile decât intențiile de viitor, cu puține excepții. Managerii au fost - cu la fel de puține excepții - hârtia de turnesol a unei administrații cu destule probleme, căreia îi lipsește viziunea strategică atunci când vine vorba despre cultură.
Strategia culturală a unui oraș/județ are rolul de a îmbunătăți calitatea vieții cetățenilor săi, de a atrage turiști și de a stimula economia locală prin intermediul culturii. Iar pentru a ajunge la acest nivel, este nevoie de o analiză amănunțită și profesionistă a resurselor culturale existente: instituții, evenimente culturale, tradiții locale și comunități artistice. Iar implicarea comunității devine esențială, întrucât consultările cu cetățenii, cu artiștii și cu organizațiile culturale oferă perspective valoroase asupra nevoilor și dorințelor comunității în întregul ei.
Un aspect vital îl constituie parteneriatele cu sectorul privat și cu organizațiile internaționale, care pot aduce resurse suplimentare și pot extinde impactul cultural al orașului.
Sibiul, exemplu de bună practică, via Raluca Turcan
Orașele care s-au impus din punct de vedere cultural și care și-au dezvoltat acest pol până la a deveni unul identitar și sustenabil, lucrează cu strategii realizate pe perioade lungi (de exemplu: Sibiul și-a stabilit strategia culturală pentru perioada 2020-2030).
În primul rând, Botoșaniul este deficitar la capitolul date statistice, neexistând date publice centralizate cu privire la instituții și activitatea culturală din întregul județ. Nu avem studii obiective care să identifice punctele vulnerabile sau potențialitățile care pot transforma cultura într-un pol de dezvoltare.
Prezentă la consultarea publică de la Botoșani, fostul ministru al Culturii, botoșăneanca Raluca Turcan (în prezent deputat de Sibiu și vicepreședinte al Camerei Deputaților), a oferit drept exemplu orașul pe care îl reprezintă în Parlament.
”La Sibiu am avut șansa, cu parteneri foarte puternici, autorități locale care au colaborat bine (primărie și consiliu județean), spațiul ong-ist, oameni de cultură, să fiu parte dintr-o dezvoltare durabilă prin cultură. Am subliniat exemplul de bună practică de la Sibiu pentru că astăzi, când spui Sibiu, spui oraș dezvoltat prin cultură, spui oraș cultural”, a spus Raluca Turcan.
Fostul ministru al Culturii a menționat că, atunci când este bine realizat, ”lanțul de dezvoltare” funcționează perfect: ”când ai cultură de calitate, obiective culturale excepționale, când ai parteneri naționali și locali, atragi și turiști. În momentul în care au venit turiștii se produce consum, autoritățile locale sunt obligate să investească în infrastructură, în calitatea serviciilor – de la sănătate la educație. În momentul în care ai servicii și infrastructură dezvoltate de autorități, investitorii creează locuri de muncă și se creează circuitul de dezvoltare”.
Tocmai de aceea, provocarea lansată la Botoșani, cea de creare a strategiei culturale a județului, spune Raluca Turcan, ”îmi arată că gândim la fel, avem aceeași viziune de dezvoltare a unei comunități. Voi fi partener, tot ce știu că s-a făcut bine la Sibiu o să aducem aici pentru a pune Botoșaniul pe harta culturală dezvoltată, atractivă pentru turiști și de dezvoltare pentru locuitori prin cultură”.
Ștefan Teișanu a reușit să facă din Darabani un centru catalizator pentru resurse culturale, a adăugat Raluca Turcan, încheind cu un îndemn către politicieni: ”Cultura nu e ceva abstract, cultura unește oamenii. Cred cu tărie că inclusiv dintre oamenii politici vom ajunge să avem personalități detașate de plutonul politicienilor atunci când vor valoriza cultura și când nu vă vor mai privi ca o cheltuială. Din nefericire, foarte mulți oameni grei de stat din țara asta privesc cultura ca pe o cheltuială sau ca pe un moft”.
Valeriu Iftime: ”15 Ianuarie trebuia să fie Ziua Botoșaniului!”
Președinte al Consiliului Județean și om de afaceri, liberalul Valeriu Iftime spune că, chiar în contextul unei dezbateri pe tema strategiei culturale, se consideră a fi, ”în primul rând om politic”.
”Artiștii sunt cei care generează frumos, care generează starea asta de acceptare”, a început Valeriu Iftime, mărturisind totodată că în acest moment ”există un plan de județ”.
”Noi avem un plan de județ vizavi de dezvoltarea acestui loc minunat din țara asta. Avem doi poli importanți în această strategie. Primul este cel cultural. Eu cred cu desăvârșire că cine are un asemenea pilon cultural în zonă, dacă îi mai ai și pe cel agricol, atunci te afli într-o zonă binecuvântată. Iar cine se leagă de Eminescu, de Enescu, de Iorga sau de Luchian, nu are cum să nu fie băgat în seamă. Suntem atât de puternici, dar nu ne dăm seama!”.
Privind din perspectivă economică, Valeriu Iftime a accentuat importanța polului cultural: ”O viață mai bună înseamnă și mai mulți turiști, mai mulți bani, o bună infrastructură medicală, o școală mai bună, și în același timp aerul devine mult mai respirabil. Cred cu desăvârșire că dezvoltarea noastră poate pleca de la acest pilon cultural. Norocul vieții mele a fost că am fost la Darabani, am văzut amploarea evenimentelor, l-am văzut pe Ștefan și am rămas impresionat. Ștefan are voință, are știință, are energie și tot ce îi trebuie ca să fie motorul acestui demers, acestei strategii culturale a județului Botoșani. Al doilea noroc este Raluca Turcan. Sibiul este, din punct de vedere cultural, un model mondial”.
Președintele Cosiliului Județean Botoșani a mai oferit un punct de vedere: ”15 ianuarie, Ziua Culturii Naționale, nașterea marelui poet Mihai Eminescu, este Ziua Botoșaniului”.
”Trebuia să fie Ziua Botoșaniului azi. Nu e rău că e de Sfântul Gheorghe, dar ar putea să fie și 15 ianuarie. Botoșaniul – oraș cultural este un angajament nedisimulat, ca atunci când dau un gol la fotbal și mă bucur fără să îmi dau seama că sunt caraghios. De acest proiect – Botoșani - oraș cultural, nu ar trebui să ne fie frică, pentru că ce avem în spate, cu organizare și multă muncă, ne va asigura succesul”, a încheiat Valeriu Iftime.
Supraviețuirea financiară nu este compatibilă cu dezvoltarea
Ștefan Teișanu a completat discursurile celor doi oficiali cu un aspect care avea să deschidă un subiect nu mai puțin important: în Botoșani nu există date statistici ori există foarte puține, la un nivel primar.
În concluzia celor de față, administrațiile botoșănene (locale și județene) vor trebui să privească obiectiv și asumat cultura ca un element care poate îmbunătăți nivelul de viață, care poate contribui la combaterea fenomenului de migrație și chiar ca un patrimoniu care poate duce către dezvoltare economică.
Pentru ca acest lucru să se întâmple, managerii vor fi nevoiți să își asume la rândul lor strategii pe termen lung, în condițiile în care, în prezent, managementul cultural se așază mai degrabă într-un buget anual, cu evaluări de asemenea anuale, de care depind mandatele viitoare. Supraviețuirea financiară nu este compatibilă cu dezvoltarea, o strategie pe termen scurt trasează granițe la fel de mici și accentuează lipsa unor perspective.
Festivaluri, colocvii cu participare regională și națională
Și pentru că Teatrul ”Mihai Eminescu” este, în acest an, ”vedeta” instituțiilor culturale, să privim puțin către activitatea desfășurată la Botoșani în urmă cu 50 de ani: în primăvara lui 1976, la Botoșani avea loc ediția I a Festivalului teatrelor din Moldova, în același timp fiind organizat și Colocviul național cu tema ”Contribuția criticii teatrale la educarea maselor și formarea gustului estetic al spectatorului”. În același an aveau loc, tot la ediția I, ”Zilele de teatru Eminescu”.
Un an mai târziu – primăvara lui 1977 – era organizată ediția a doua a Festivalului teatrelor din Moldova, de data aceasta cu un Colocviu-dezbatere cu tema ”Dramaturgia marilor evenimente”. În octombrie 1978 se desfășoară Festivalul ”Toamna teatrală la Botoșani” – manifestare care continuă Festivalul teatrelor din Moldova, la care participă teatrele naționale din Iași, Craiova, Pitești, Bârlad, Târgu Mureș și Botoșani. Are loc expoziția ”140 de ani de teatru românesc la Botoșani” și Colocviul ”Restituiri dramaturgice din repertoriul românesc”.
În 1981, la Teatrul de Păpuși ”Vasilache” Botoșani debuta, cu ediția I, Gala Națională a Recitalurilor Păpușărești, festival care a devenit ulterior internațional.
În anii 70, la Botoșani activa un pianist de mare forţă, Radu Paladi, director şi dirijor al Filarmonicii de Stat între anii 1968-1972, perioadă în care a iniţiat Zilele ”George Enescu”. Ediția I avea loc în august 1970.
Niciunul dintre festivalurile amintite mai sus nu mai există astăzi. Sunt doar câteva exemple de strategie culturală în istoria instituțiilor locale.
Liderii culturali, antreprenorii privați
Spre deosebire de multe alte județe din România, Botoșaniul deține un brand cultural semnificativ, cu un patrimoniu instituțional impresionant (teatre, filarmonică, cinematografe, ansambluri și orchestre populare, biblioteci, centru turistic, centru de creație, muzee, liceu de artă, școală populară de arte etc.), la care adăugăm resursa umană de excepție (actori, scriitori, artiști plastici, muzicieni, rapsozi sau meșteri populari, colecționari etc.). Din păcate, la fel ca în mai toate orașele mici sau de provincie, se simte nevoia permanentă de resursă umană calificată, incertitudinea sau ineficiența resurselor financiare, plecarea tinerilor cu potențial artistic, sustenabilitate precară, infrastructură ineficientă, la fel de firavă fiind și colaborarea cu mediul privat.
O strategie culturală ar trebui să mai țină cont și de liderii culturali capabili să coaguleze întreaga energie a oamenilor inteligenți, de ideile experimentale și inovative, de pensionarii pro-activi care aduc plus-valoare prin experiență și voluntariat, de inițiativele private, de antreprenoriatul benevol. Iar Botoșaniul are în acest sens câteva exemple lăudabile: Aurel Dorcu (Dialogul Artelor), Gellu Dorian (Premiul Național de Poezie ”Mihai Eminescu” – Opera Omnia), Gheorghe Iavorenciuc (Complexul Muzeal Botoșani), familia Iacinschi (Atelierul de Ceramică Kuty), Gheorghe Stanciu (colecția ”Botoșaniul de odinioară”), Anca Larionesei (Proiectul ”Artă și Suflet” de la Ipotești) sau Aglaia Corneanu (Fundația ”Ștefan Luchian”).
Nu în ultimul rând, cooptarea personalităților naționale și internaționale originare din Botoșani (Ștefan și Alexandru Teișanu – stabiliți în Cluj - fiind, din acest punct de vedere, cel mai bun exemplu), care prin contribuția lor pot dezvolta și chiar inova anumite segmente culturale.
De ce avem nevoie de strategie culturală pe termen lung?
Pentru a eficientiza cultura astfel încât ea să producă dezvoltare economică, inclusiv prin crearea de locuri de muncă, sunt necesare resurse financiare, ce pot fi atrase din taxe și impozite, dar și din programe de finanțare externă. Or, atunci când se iau în calcul cele din urmă, o condiție esențială care apare deseori ține și de o strategie aprobată, mai ales dacă vorbim despre accesarea de fonduri europene sau guvernamentale.
Or această strategie culturală, pentru a fi realizată, necesită foarte multe date statistice centralizate, analize, evaluări. Toate acestea generează indicatorii care ulterior măsoară performanța culturală.
De aceea este nevoie de consultări, propuneri, soluții, concretizări. De aceea este nevoie de o administrație participativă, toate acestea conducând la o schimbare de mentalitate.
În lipsa unei strategii, în comunitate își face loc blazarea, criza identitară ce produce efecte imediate și pe termen lung, de la lipsa de acțiune, apatie, stare de ambiguitate, de derută, fenomene ce creează în lanț o contraperformanță sau reacții de agresivitate și violență.
În concluzie, demersul acestei prime consultări publice este mai mult decât necesar - inițiativă aparținând instituțional Memorialului Ipotești, cu sprijinul Consiliului Județean Botoșani și susținerea Asociației Nord. O strategie culturală bine realizată nu doar că îmbogățește viața comunității, dar contribuie și la crearea unei imagini pozitive a orașului/județului pe plan național și internațional, transformându-l într-un loc atractiv pentru locuitori și vizitatori deopotrivă.