- Uita-te si tu la rufele puse la uscat de vecina noastra! Imi par murdare, parca nu le-ar fi spalat deloc! Cu siguranta ca are nevoie de un detergent nou.
Sotul sau o privi si ramase tacut.
Si aceasta scena s-a repetat cateva sambete la rand, sotiei parandu-i-se ca rufele vecinei sunt din ce in ce mai murdare si propunandu-si de fiecare data sa-i faca acesteia o vizita, pentru a-i recomanda ce detergent sau sapunuri sa foloseasca.
Pana cand, intr-o alta buna dimineata de sambata, privind din nou pe fereastra, sotia ramase foarte surprinsa sa observe ca de asta data, rufele intinse la uscat de catre vecina sa erau toate albe, imaculate, stralucind aproape de curatenie in lumina blanda a soarelui.
- Priveste, ii spuse ea din nou sotului, se pare ca vecina noastra a invatat in sfarsit sa spele rufele. Sau, cine stie, vreo alta vecina s-a induplecat si i-a dus un detergent adevarat !
Sotul o privi cateva clipe in liniste, apoi cu ochii spre fereastra ii raspunse:
- Nu, draga mea! Astazi m-am trezit eu mai de dimineata, si am spalat geamurile noastre.
***
Dincolo de latura anecdotica, exista o mare asemanare intre aceasta istorioara si vietile noastre. Pentru ca din interiorul nostru privim prin fereastra sufletului, intreg spectacolul pe care viata il deruleaza pentru noi. Aceasta fereastra este singura noastra cale de acces catre tot ceea ce ne inconjoara: lumea si oamenii din vietile noastre.
Cum am putea vedea oare frumusetile si bucuriile pe care ni le ofera viata in fiecare zi, daca fereastra prin care privim este murdara?
CAND TI-AI CURATAT ULTIMA DATA FEREASTRA SUFLETULUI?
