Potrivit Traditiei, adormirea Maicii Domnului a fost vestita de de Arhanghelul Gavriil. Sfantul Maxim Marturisitorul, cel care a redactat "Viata Maicii Domnului", spune ca Arhanghelul Gavriil intinzandu-i ramura de finic, i-a grait: "Fiul si Domnul tau te cheama: E ceasul venirii la Mine a Maicii Mele! Astazi, asa cum ai umplut de bucurie pe locuitorii pamantului, asa vei bucura de ostirile ceresti prin urcarea ta, cea binecuvantata care ai facut sa straluceasca inca si mai mult sufletele sfintilor".
Dupa ce a fost instiintata de Sfantul Arhanghel Gavriil ca va trece din lumea aceasta la viata vesnica, Fecioara Maria i-a intarit pe cei apropiati prin cuvintele: "Nu faceti din mutarea mea pricina de doliu, ci umpleti-va de bucurie si mai mare. Doresc sa merg la Fiul meu, Cel ce daruieste tuturor fiinta si viata. Si cand ma voi duce la El, nu voi inceta sa ma rog si sa mijlocesc pentru voi, pentru toti crestinii si pentru lumea intreaga, ca Cel ce o judeca in milostivirea Sa, sa se milostiveasca de toti credinciosii si sa-i intareasca si sa-i duca pe calea vietii, iar pe cei necredinciosi sa-i intoarca si sa-i faca pe toti o singura turma a Bunului Pastor care si-a dat sufletul pentru oile Sale si le cunoaste si ai Sai il cunosc!"
Apoi a multumit Domnului pentru toate, iar Mantuitorul a venit la ea impreuna cu cetele ingeresti si i-a zis: "Fericita fii si sa se bucure inima ta. Pentru harul care ti-a fost dat, tot sufletul care va chema numele tau cu sfintenie nu va fi lepadat, ci va afla mangaiere si milostivire in aceasta viata si veacul viitor. Iar tu intra in salasurile cele vesnice cu pace, bucurie ca sa vezi slava mea si sa te bucuri prin harul Duhului Sfant". Dupa aceste cuvinte, Maica Domnului si-a dat obstescul sfarsit. Si-a incredintat sufletul Fiului ei. In icoana Adormirii Maicii Domnului, Fecioara Maria este reprezentata stand intinsa pe pat, in mijlocul Apostolilor, in vreme ce Hristos primeste in brate sufletul Maicii Sale, simbolizat printr-o figura mica de copil imbracat in alb.
Apostolii, aflati in acel moment in diferite zone ale lumii pentru vestirea Evangheliei, au fost adusi pe nori pentru a fi prezenti la inmormantarea Maicii Domnului.
Trupul Maicii Domnului a fost asezat intr-un sicriu de Apostoli. In timp ce era dus spre mormant, un evreu cu numele Antonie s-a apropiat de sicriu cu gandul de a-l rasturna. Cand acesta a pus mana pe sicriu, un inger i-a taiat amandoua mainile "fara de veste odata cu orbirea i s-au taiat si mainile ce au ramas lipite de pat..." (Acatistul Adormirii, condac 4). Antonie, recunoscandu-si greseala, a primit vindecare si a devenit un marturisitor al lui Hristos.
Potrivit Traditiei, Apostolul Toma nu a fost prezent la inmormantare, sosind trei zile mai tarziu. A cerut sa se deschida mormantul Maicii Domnului pentru a-i saruta mainile acesteia, dar intrand in mormant, l-a aflat gol. Toti cei prezenti au cunoscut ca trupul ei nu mai era in mormant, fusese ridicat la cer, locul unde se afla si sufletul ei.
Sfintii Parinti spun ca nu se cuvenea ca trupul ei din care S-a intrupat Dumnezeu - Cuvantul, sa ramana in mormant si sa fie dat stricaciunii. Dupa cum trupul ei a ramas fara stricaciune, adica feciorelnic, in timpul nasterii lui Hristos din ea, tot asa a ramas trupul ei fara stricaciune intru adormirea si mutarea ei de la viata pamanteasca la viata cereasca.
Mormantul in care a fost pusa Maica Domnului, a fost identificat in Ierusalim, cu toate ca sunt persoane care afirma ca Fecioara Maria ar fi murit la Efes, locul unde a petrecut multi ani dupa Inaltarea Domnului.
Adormirea Maicii Domnului fiind mutare la viata, nu este zi de intristare, ci de bucurie.
La multi ani tuturor celor care poarta numele Sfintei Maria.
crestinortodox.ro
