Născut în urmă cu mai bine de 80 de ani, în Milișăuții Sucevei, Profesorul, așa cum este cunoscut în Botoșani pictorul Victor Hreniuc, este de peste jumătate de secol dascălul care descoperă, îndrumă, încurajează și susține artiștii. De 51 de ani, la Școala Populară de Artă ”George Enescu”!
Echilibrat, de o modestie devenită proverbială, deținătorul unui talent probat în zeci de expoziții și validat de critica națională de specialitate, Victor Hreniuc excelează în special printr-o generozitate ieșită din comun. Rareori chipul îi este colindat de zâmbet, însă stilul mucalit, discursul inteligent, fără înălțimi patetice, dar brăzdat de tot soiul de profunzimi, fac din Victor Hreniuc mai mult decât un profesor de pictură. El este Mentorul, este ceea ce artiștii au nevoie pentru a intra în lumea atât de dificilă a creației.
Pentru a marca cei 51 de ani neîntrerupți ca profesor de pictură la Școala Populară de Artă ”George Enescu” din Botoșani, la Galeriile de Artă a fost vernisată sâmbătă, 16 decembrie, expoziția de pictură, grafică și sculptură ”Generații – Profesorul și elevii de odinioară”, un eveniment care a reunit zeci de artiști.
Expoziția vorbește nu doar despre Profesor, ci este imaginea unei jumătăți de secol de artă contemporană. Este de ajuns să parcurgem numele înscrise în Catalogul expoziției pentru a avea percepția reală a valorii artistice. Și amintim aici doar o parte dintre ei: Mihai Bejenaru, Corneliu Dumitriu, Elena Ortansa Luca, Marcel Mănăstireanu, Ioan Zaiț, Ioan Zobu (generațiile 1970-1980), Aurel Azamfirei, George Huivan, Liviu Șoptelea (generațiile 1980-1990), dar și Marcel Alexa, Silviu Babii, Florin Grosu, Horațiu Ioan Lașcu, Petru Maxim, George Șpaiuc (generațiile 1990-2000), Ionuț Gafițeanu sau Lidia Ariton (generațiile 2000-2010). Acestora și se adaugă artiștii din generațiile 2010-2023, dintre care amintim: Dănuț Aconstantinesei, Cristian Bîrzoieș, Valeriu Gorgan, Cătălin Relenschi sau Gianina Pralea.
Gazda evenimentului din 16 decembrie a fost artistul Liviu Șoptelea, el însuși fost elev al Profesorului Victor Hreniuc.
”Este o sărbătoare a Școlii de Arte din Botoșani care anul acesta împlinește 55 de ani. Alături de domnul profesor Victor Hreniuc, elevi din generații diferite au venit cu lucrările lor mai vechi sau mai noi pe simezele galeriei”, a rostit Liviu Șoptelea.
Managerul Școlii Populare de Arte ”George Enescu” din Botoșani, Liviu Andronic, a adresat la rândul său gânduri de apreciere pentru cel care a marcat vreme de jumătate de secol arta și artiștii în Botoșani și nu numai.
”Ne întâlnim într-un cadru feeric, pentru că ce vedem aici este nemaipomenit, este strădania foștilor cursanți ai domnului profesor, dar în același timp este pasiunea, munca, flacăra ce a emanat tot timpul din partea domnului Victor Hreniuc și asta se vede din ceea ce au realizat foștii săi elevi”, a spus Liviu Andronic.
”Prin Școala Populară de Artă și prin Victor Hreniuc, orașul și-a păstrat calitatea de centru de cultură!”
O prezentare laborioasă, atent construită pe marginea unui destin de excepție, dar adăugând deopotrivă în discurs numele artiștilor care și-au onorat Profesorul, a fost realizată de istoricul Gheorghe Median.
”Îmi exprim bucuria că la acest eveniment cu totul și cu totul deosebit este atâta lume. Marele artist Victor Hreniuc își serbează cei peste 50 de ani de activitate la Școala Populară de Arte. El predă aici din 1972. Pentru foarte multă lume, Victor Hreniuc este cunoscut ca Profesorul. Pentru că la Școala Populară de Arte a școlit, a îndrumat pe calea artei nenumărate generații. Unii expun și astăzi, alții au fost uitați. De-a lungul timpului, Școala Populară de Arte a funcționat nu în cele mai bune condiții. Anii de început au fost grei… A fost o perioadă grea, pe care a trecut-o cu bucuria că este de folos oamenilor și acestui oraș care, prin Școala Populară de Artă și prin Victor Hreniuc, și-a păstrat calitatea de centru de cultură”, a rostit Gheorghe Median.
Istoricul a punctat că, atunci ”când vorbim despre Școala Populară de Arte, vorbim despre cei care sunt astăzi personalități ale artei românești”.
”Unii dintre ei au reușit să ajungă prin operele lor în fel de fel de țări ale lumii și în zeci de colecții particulare. Unul dintre ei este chiar profesorul Victor Hreniuc. Sunt mulți pictori care au reușit să se ridice, chiar în condițiile în care Botoșanii nu este chiar locul în care opera de artă este cumpărată, vândută, dar au continuat și au perseverat în a se exprima așa cum știu ei mai bine. O mare parte dintre absolvenții Școlii Populare de Artă, secția Pictură, au ajuns artiști reputați care și-au deschis expoziții personale aici sau în centre mari de cultură ale țării, oameni pe care critica de artă i-a nominalizat de multe ori și care, prin ceea ce au făcut, au adus o faimă în plus Botoșanilor, pe lângă ale lucruri minunate care se pot spune despre acest oraș”, a spus Gheorghe Median, istoricul făcând un popas de suflet asupra celui care a fost Corneliu Dumitriu: ”În expoziția aceasta sunt lucrări ale unor absolvenți din generații trecute. Corneliu Dumitriu, cel care nu de multă vreme a trecut în lumea umbrelor, este prezent aici în expoziție cu două tablouri ce reprezintă cai, acei cai fanstastici pe care artistul i-a imaginat și i-a transpus pe pânză, acei cai care duc creatorii în lumea viselor. A fost o personalitate extraordinară, un om de o perseverență uluitoare. A terminat secția de Pictură și a mai făcut încă trei ani secția de Grafică, apoi a continuat să vină la școală pentru a învăța și mai multe, tocmai de aceea a ajuns un pictor de talie internațională, un pictor cunoscut pretutindeni”.
”Au rămas prietenii profesorilor, școlii, dar și prieteni între ei”
Alături de Profesor a fost mereu, în viață și în profesie, Angela Hreniuc. Artist remarcabil, o personalitate incontestabilă a învățământului botoșănean, creator de forță pe pânză, un pictor abil și ingenios. Angela Hreniuc și-a împărțit destinul artistic, dar fără să înjumătățească sau să minimizeze în vreun fel harul ce i s-a dat. A fost dintotdeauna omul care a completat, care a adăugat și a cizelat spiritul artistic al elevilor, alături de Profesor. În cadrul vernisajului de sâmbătă, la Galeriile de Artă ”Ștefan Luchian” Botoșani, Angela Hreniuc a amintit de mai multe ori despre prietenie, despre împreuna-lucrare, dar mai ales despre valoare în artă.
”Sute de elevi de la școala primară, gimnazială, liceală, tineri și maturi de diferite profesiuni, studenți, specialiști în diferite domenii de activitate și pensionari pasionați de artele frumosului vizual, au fost și sunt cursanți ai Școlii Populare de Arte ”George Enescu” Botoșani, la secția de pictură și grafică. În mare parte au rămas prietenii profesorilor, școlii, dar și prieteni între ei. Se întâlnesc cu drag la vernisaje, simpozioane, activități expoziționale, tabere de pictură și chiar în atelierul școlii, schimbând opinii, experiențe, idei tehnice, lărgindu-și sfera de activitate, de cunoaștere și promovare a aspectului estetic al creației și vieții în general. Unii dintre talentații elevi ai școlii au devenit artiști consacrați”, a spus Angela Hreniuc.
Și a amintit, la rândul său, două nume: ”Mihai Bejenaru - profesor de arte vizuale, maestru al acuarelei, și Corneliu Dumitriu - pictor cunoscut și apreciat atât în țară, cât și peste hotare care, din păcate, nu mai sunt printre noi”.
Mulți alți foști elevi și-au continuat activitatea creativă prin studii liceale și universiatre de artă. Printre ei, Angela Hreniuc i-a amintit pe: Liviu Șoptelea, Ion Alexoaie, Florin Grosu, Diana Haralamb (Mihoreanu), Lavinia Victoria Buchir (Burlacu), Alexandra Ailenei, Alina Gordin, Alexandru Darie, Maria Bianca Măntăluță, Valeriu Gorgan, Alexandru Hreniuc, Petronela Țurcanu (Popescu). A făcut apoi trimitere către o altă serie de elevi, pasionați de artă, care au absolvit facultăți de arhitectură: Ovidiu Fecioru, Andi Cârligeanu, Sabin Dumitriu, Iulia Lăcrămioara Rusu. În timp ce dorința de a deveni cât mai experimentați în acest domeniu i-a determinat pe unii absolvenți ai Școlii să insiste cu formarea lor artistică prin studii doctorale: Dănuț Aconstantinesei (economist), Lila Lungulescu (economist) sau Cristian Bîrzoieș (absolvent de drept).
”Ei continuă să fie foarte activi și în activitatea de creație, participând la evenimentele expoziționale, nu doar pe plan local, ci și național și internațional. Lucrează cu stăruință, preocupați să-și definitiveze stilul propriu și participă la tot felul de expoziții de grup, dar se afirmă și cu expoziții personale”, a adăugat Angela Hreniuc, completând: ”Printre cei mai talentați și ambițioși se numără și Valeriu Gorgan care, prin absolvirea facultății de artă plastică a devenit un foarte ingenios și activ profesor de educație artistică și plastică, alături de activitatea de creație proprie, dar și profesorul Florin Grosu care, pe lângă activitatea didactică, s-a specializat și în arta sculpturii”.
”Fiecare elev a fost liber să gândească și să creeze forme, culori”
Nu au fost uitați nici alți foști și actuali elevi care continuă să lucreze, chiar dacă profesiunile lor țin de alte domenii de activitate, ”perfecționându-se prin experiențe și activități proprii”: Lăcrămioara Mihoreanu, Ioan Iațcu, Ion Zaiț, Aurel Azamfirei, George Șpaiuc, Marcel Alexa, Vlad Anuța, Emil Caranica, Cătălin Lucian Lungu, George Huivan, Constantin Surugiu, Aida Șușter, Silviu Babii, Veronica Mocanu, Cătălin Relenschi, Mihaela Timofti, Geanina Iuliana Pralea, Rodica Cojocariu, Mirela Anca Agavriloaie, Mihaela Diana Croitoru, Gheorghe Burlacu, Loredana Sfeclă, Oana Mihalache, Maria Pascariu, ioana Georgiana Burlacu, Florentina Dănilă, Larisa Elisabeta Apostoliu ș.a.
Potrivit prof. Angela Hreniuc, în toată perioada școlarizării, ”s-a procedat la îndrumări și demonstrații care să nu ducă la un șablon unic de execuție, pe care cursanții să-l învețe și să-l folosească. Fiecare elev a fost liber să gândească și să creeze forme, culori, structuri compoziționale potrivit gustului și modului propriu de a vedea și simți fenomenul imaginii artistice. Au fost liberi să folosească tehnici cât mai diverse, să experimenteze și să opteze pentru acele genuri ale creației care corespund gustului propriu. Acest mod de educație și formare a contribuit la păstrarea specificității fiecăruia și chiar la formarea unui stil personal al celor care și-au perfecționat și perseverează în activitatea artistică plastică”.
”Procesul creativ era lăsat să curgă firesc, natural, fără asprime”
Printre cei prezenți la vernisaj s-a aflat și dr. Ioan Iațcu, muzeograf în cadrul Muzeului de Istorie a Moldovei Iași, de asemenea fost elev al Profesorului la Școala Populară de Arte ”George Enescu” Botoșani.
Ioan Iațcu, cunoscut astăzi mai ales datorită preocupării alese cu privire la patrimoniul arhitectual al orașului Botoșani și nu numai, ne oferă și un parcurs istoric legat de sediul în care funcționează Școala.
”Cursanții de ieri ai Școlii Populare de Arte au avut privilegiul de a se bucura de intimitatea spațiului oferit de un loc istoric pentru Botoșanii vremurilor de altădată, și anume casele unei familii aparținând misteriosului Levant, pe nume Ventura. Într-un loc reprezentativ pentru arhitectura neoclasică, atât de iubită de moldoveni, unde dacă exteriorul impunea o anumită rigiditate și simetrie, interiorul devenea, de data aceasta pentru întregi cicluri de cursanți, un spațiu al libertății de exprimare și al exuberanțelor cromatice, aidoma barocului din feroneria balustradelor, a bovindoului nefiresc amplasat în clădire ori a contorsionatelor scări secrete ce duceau către caturile superioare edificiului. Experiențele tactile, sonore și olfactile pe acele trepte din lemn vechi ar fi părut oricărui novice o inițiere într-o lume a tainelor oferite de un trecut ce părea că, din când în când, se amestecă cu prezentul: sunetele instrumentelor muzicale ce abia treceau de zidurile groase ale unor cabinete de studiu, antifonate de zecile de straturi de tencuieli; mirosul uleiurilor de pe pânzele aflate în diverse stadii de lucru; ritmurile pașilor dansatorilor ce repetau într-un salon îndepărtat, amintind parcă de zgomotele fastuoaselor baluri ale veacurilor trecute găzduite pentru protipendada urbei”, transmite Ioan Iațcu.
La parterul clădirii, cursanții de altădată, ”unii dintre ei figurând astăzi în enciclopedii și compedii de artă contemporană, s-au inițiat ori s-au format în gesturile și mișcările penelului, sub privirile blajine și sfaturile părintești ale profesorului Victor Hreniuc, născut în Milișăuții Sucevei, devenit între timp un vechi botoșănean”.
Ioan Iațcu își amintește atmosfera de la jumătatea anilor 90, atunci când, ca adolescent, pătrundea pentru prima dată în spațiul artistic creat în interiorul Școlii de către Profesor.
”Procesul creativ era lăsat să curgă firesc, natural, fără asprime, fără pretenții și emfază academică, așa cum mediul ce-l construise în jurul său o cerea. De la peisaj la portret, de la studiul în desen la grafica elaborată, de la icoana pe sticlă la cea de lemn ori pânză, de la modelajul în lut la sculptura în lemn – forme, culori, lumini și umbre, toate se regăsesc în lucrările acelora care au atins maturitatea deplină necesară parcurgerii unui drum odiseic în artă”, spune Ioan Iațcu, istoricul fiind impresionat deopotrivă de Școala de astăzi: ”Prezentul este la fel de generos cu noii învățăcei, poate chiar mai mult. Ateliere spațioase, o abundență de obiecte destinate naturilor statice și cantități apreciabile de culori, pensule, pânze și șevalete. Viitorul pare că se anunță a fi bogat în valoroase realizări artistice”.
”Și când te gândești că nici măcar Cetățean de Onoare nu sunt!”
Cuvinte încărcate de emoție s-au rostit, sâmbătă, în cadrul Expoziției ”Generații – Profesorul și elevii de odinioară”. (vezi video jos)
Profesorul a rămas același, poate cu mai multă lumină pe chip, conștient că menirea artistică nu s-a sfârșit. Dar nu a lipsit zâmbetul amar pe care chiar Victor Hreniuc l-a transformat în cuvinte: ”Și când te gândești că nici măcar Cetățean de Onoare nu sunt!”.
