– E o intrebare la care nu m-am gandit niciodata si nu stiu cine ar putea sa raspunda gasind motivarea acestui fapt: de ce in prima duminica din post este Duminica Ortodoxiei. Noi am gasit randuiala acesta in Biserica, in cartea de slujba conducatoare pentru Postul Pastelui, in Triod si ne conformam in sensul ca praznuim Duminica Ortodoxiei cu ceea ce reprezinta Duminica Ortodoxiei, pentru ca, chiar daca se numeste Duminica Ortodoxiei are in vedere o anumita biruinta a ortodoxiei, nu ortodoxia in ansamblu. Duminica Ortodoxiei ne pune in fata biruinta pe care a avut-o Biserica Ortodoxa fata de cei care se impotriveau cultului icoanelor. Or, ortodoxia are un sens mult mai larg, nu este vorba numai de o anumita biruinta ci de toate biruintele. In orice caz este important de observat faptul ca fara ortodoxie nu exista inaintare intr-o viata duhovniceasca autentica si atunci, daca e vorba sa ne angajam la postul pregatitor pentru Sfintele Pasti, e cazul sa avem in vedere si ortodoxia in ansamblul ei si acest lucru se realizeaza prin faptul ca ni se pune in atentie, in Duminica Ortodoxiei, ortodoxia.
– Ati spus ca, intr-adevar, aceasta prima duminica reprezinta, de fapt, un triumf al ortodoxiei in ceea ce priveste cinstirea icoanelor. Ce inseamna de fapt pentru un crestin-ortodox a cinsti icoana? Ce este icoana in primul rand?
– Icoana este o reprezentare in pictura a persoanei pe care o cuprinde icoana Mantuitorului nostru Iisus Hristos, a Maicii Domnului, a diferitilor sfinti pe care ii cinsteste Biserica, deci este o aducere in constiinta credinciosilor, prin mijloacele picturii, a persoanei catre care ne este cinstirea. Trebuie de precizat de la inceput si pentru totdeauna, ca noi nu cinstim icoana ca obiect, ci cinstim icoana ca reprezentare, sau nu cinstim propriu-zis icoana, ci cinstim pe cel pe care il prezinta icoana. Fara indoiala ca nu se poate face abstractie si de icoana ca obiect, dar noi cand zicem ca suntem cinstitori de icoane, ne gandim intotdeauna la cei pe care ii reprezinta icoanele, nu ne gandim la icoana in sine. Cinstim o icoana, cinstim icoana Mantuitorului, cinstim icoana Maicii Domnului si asa mai departe. Icoana este si un mijloc de legatura intre persoana pe care o prezinta icoana si intre credinciosul care sta in fata icoanei cu cinstire, deci icoana nu este realitate in sine, ci ultima realitate este persoana reprezentata pe icoana, iar icoana este prima realitate care ne duce la persoana reprezentata pe icoana. De pilda, cand ne adresam Mantuitorului nostru Iisus Hristos ca cinstitori ai chipului sau spunem, vorbind cu Mantuitorul: "Preacuratului Tau chip ne inchinam Bunule, cerand iertare pentru greselile noastre, Hristoase Dumnezeule", deci avem in vedere chipul Mantuitorului, dar vorbim nu cu chipul Mantuitorului ci cu Mantuitorul Insusi despre chipul Lui. Asa trebuie gandite lucrurile in legatura cu icoanele, indiferent pe cine reprezinta icoana respectiva.
– Parinte Teofil, maine, dupa cum spuneam, praznuim Duminica Ortodoxiei. Sa incercam sa prezentam ce inseamna de fapt sa fii ortodox, mai ales astazi, cand multe grupari isi aroga titulatura sau orientarea de ortodox. Ce insemna sa fii un crestin-ortodox?
– Sa fii un crestin-ortodox inseamna sa faci parte din Biserica Ortodoxa, sa faci parte din obstea acelor credinciosi despre care la Sfanta Liturghie se spune: "Pe voi, pe toti, drept maritorilor crestini, sa va pomeneasca Domnul Dumnezeu intru imparatia sa totdeauna, acum si pururea si in vecii vecilor. Amin." Asta inseamna sa gandesti ortodox pe baza dogmelor credintei ortodoxe si sa traiesti ortodox pe baza slujbelor prin care se manifesta ortodoxia. Cuvantul ortodox inseamna drept-maritor. Sunt si alte credinte crestine care se numesc pe sine a fi ortodoxe, dar nu au nici o manifestare crestina. Nici o grupare crestina nu are denumirea de ortodoxa, ci eventual pretentia ca detine ortodoxia. Or, Biserica noastra drept-maritoare, Biserica noastra Ortodoxa se numeste si este ortodoxa, se numeste ortodoxa pentru ca este ortodoxa, este ortodoxa si se numeste ortodoxa, adica drept-maritoare, insumand in gandirea si evlavia ei toate adevarurile de credinta prin care se manifesta ortodoxia si care sunt altele decat cele pe care le manifesta si le prezinta alte grupari crestine, alte credinte crestine.
– Parinte Teofil, exista anumite exigente ale credintei. Este simplu, este usor sau este greu sa fii un adevarat ucenic al lui Iisus Hristos in Biserica Sa?
– Exista exigente ale ortodoxiei. Biserica Ortodoxa este o Biserica ascetica, o Biserica care impune, care cere postul, o Biserica in care se tin anumite randuieli, o Biserica conturata din punct de vedere al evenimentelor de mantuire pe care le sarbatorim. Biserica Ortodoxa ii impune omului o anumita disciplina, lucrurile nu sunt lasate la latitudinea fiecarui credincios, ci Biserica ii prezinta credinciosului o anumita orientare in care credinciosul ortodox trebuie sa se incadreze si daca nu se incadreaza si in randuielile ortodoxiei, nu este ortodox. Ortodoxia nu este o teorie, ortodoxia este o practica. Pentru unii poate sa fie greu sa fie ortodox, pentru altii poate sa fie usor, adica e usor sa fie ortodox pentru cineva care s-a obisnuit cu ortodoxia, cu disciplina ortodoxa si e greu sa fie ortodox pentru cineva care are impotriviri in constiinta lui, in viata lui fata de ceea ce Biserica Ortodoxa cere credinciosilor ei.
– Ati pomenit de o anumita disciplina, dar in acelasi timp, noi stim ca ortodoxia este prin excelenta credinta libertatii. Cum se impaca acestea doua si care ar fi anumite principii sau reguli?
– Sfantul Vasile cel Mare zice despre calea cea stramta pe care o pomeneste Domnul Hristos in Sfanta Evanghelie in legatura cu cei care merg pe calea cea stramta si cei care merg pe calea cea larga (Mt. 7, 13), ca aceasta cale stramta este si stramta si larga, este stramta pentru ca iti impune anumite atitudini si este larga pentru ca incadrat fiind in atitudinile respective esti cumva eliberat de ceea ce se impotriveste, asa incat aceeasi cale este intr-un fel stramta si intr-un fel larga. Tot asa se poate spune si despre credinta ortodoxa, este o credinta care limiteaza libertatea si este o credinta care da libertatea. Limiteaza libertatea in sensul ca nu poti face ce vrei, dar da libertatea tocmai prin faptul ca nu faci ce vrei, dar faci ce trebuie si atunci esti mai liber decat acela care face ce vrea si care prin aceasta poate sa se inrobeasca pe sine propriilor sale intentii, propriilor sale tendinte.
– Ati spus de asemenea ca ortodoxia este o credinta practica; la ce v-ati referit?
– M-am referit, de pilda, la faptul ca un credicios trebuie sa mearga la biserica, trebuie sa ia parte la sfintele slujbe, trebuie sa tina postul, trebuie sa fie cu luare aminte la adevarurile de credinta, sa-si insuseasca adevarurile de credinta ortodoxa. Deci, un credincios ortodox este indrumat de Biserica si este solicitat de Biserica sa intre in viata Bisericii, deci nu traieste in afara, ci in miezul credintei ortodoxe.
– Parinte Teofil, cum putem avea incredintarea si certitudinea in acelasi timp, ca in Biserica Ortodoxa se afla plinatatea adevarului si a harului dumnezeiesc?
– In ceea ce priveste adevarul deplin, Biserica Ortodoxa ne garanteaza lucrul acesta prin dogmele ei, prin faptul ca ne ridica mai presus de obisnuitul vietii, ne tine intr-o sfera superioara, ne da constiinta ca suntem in cerul cel de pe pamant, iar harul lui Dumnezeu se da celor care cred drept si atunci noi avem constiinta, convingerea ca acolo unde este adevarul, acolo este Mantuitorul nostru Iisus Hristos care garanteaza adevarul si unde e Domnul nostru Iisus Hristos, acolo este si harul dumnezeiesc care il ajuta pe om sa se lase modelat de Mantuitorul si sa se disciplineze prin adevarul care ne face liberi (In. 8, 32).
– Parinte Teofil, stim cu totii ca la inceputul lunii mai 2000 va veni pentru intaia oara in tara noastra primul papa, in persoana Papei Ioan Paul al II-lea de la Roma. Ce atitudine trebuie sa aiba un credincios ortodox in fata unui asemenea eveniment? Va intreb acest lucru deoarece exista pareri diferite si uneori contradictorii, in randul credinciosilor si chiar al preotilor.
– Mai intai am sa raspund la aceasta intrebare cu un raspuns pe care l-am dat unui profesor de teologie care a trecut pe la noi pe la manastire, un profesor romano-catolic si care mi-a pus aceasta intrebare in vara anului trecut, se stia de atunci de intentia de a veni Episcopul Romei in tara noastra, de opiniile diferite in legatura cu asta si parintele respectiv m-a intrebat ce zic eu despre venirea Papei. I-am raspuns foarte simplu: "eu ma bucur ca vine… – si am stat putin si dupa aceea am zis – si pleaca". Un parinte care era cu mine si cu profesorul respectiv mi-a spus ca cel care m-a intrebat ce zic eu despre venirea Papei a avut o fata lumioasa cand am zis eu "ma bucur ca vine" si nu a ramas aceeasi lumina cand am zis "si pleaca". Adevarul este acesta: ca Papa vine si pleaca. Pentru cei care il considera Sfantul Parinte de la Roma, o sa vina ca Sfantul Parinte de la Roma. Pentru noi, care il stim un Episcop la Bisericii, o sa vina un Episcop al Bisericii, noi nu ii retragem Episcopului de la Roma, respectiv Papei, calitatea de Episcop si atunci il primim cu conceptiile noastre, il intampinam cu sentimentele pe care ni le desteapta in suflet conceptia pe care o avem. In orice caz, Papa este o persoana deosebita, este un unic in lume, indiferent de ce crede cineva despre el. Adevarul este ca exista un singur Papa, un singur conducator al Bisericii Catolice. Pentru noi vine conducatorul Bisericii Catolice, noi respectam Biserica Catolica si atunci de ce nu ne-am bucura ca vine conducatorul Bisericii Catolice in tara noastra. Vine si ne bucuram ca vine. Dupa aceea pleaca si ne bucuram si ca pleaca pentru ca nu aici este rostul lui. El nu vine pentru toti cati il vor vedea. Totdeauna cand Papa merge undeva, intr-o tara se aduna foarte, foarte multa lume in jurul lui pentru ca este un eveniment, realitatea asta este, nu e un lucru intamplator ca Papa ajunge intr-o tara, catolica sau necatolica, pentru catolici sau pentru altii, lumea se aduna ca sa vada pe cel care este unic in lumea asta. Un singur om reprezinta Biserica Catolica si toata Biserica Catolica cumva este insumata in persoana Papei de la Roma. Unii dintre cei care il asteapta pe Sfantul Parinte, deci catolicii, respectiv supusii lui, cei condusi de el il vor privi pe Sfantul Parinte poate ca pe "Vicarius fili Dei", deci ca pe loctiitorul Fiului lui Dumnezeu, poate il vor primi pe
servus servorum Dei", adica slujitorul slujitorilor lui Dumnezeu, iar noi ceilalti il vom primi ca pe o persoana deosebita, un om care reprezinta ceva, chiar daca reprezinta mai mult pentru altii decat pentru noi. In orice caz este un eveniment in care Biserica Ortodoxa isi are importanta ei, intelegerea ei prin faptul ca l-a invitat pe Episcopul Romei sa vina aici si noi il primim si il cinstim asa cum cinstim pe orice ierarh al Bisericii. Cand mi se intampla sa ascult postul de radio Vatican, care transmite si in limba romaneasca, de cate ori mi se intampla sa il ascult pe Papa spunand binecuvantarea pe care o da el peste lume, totdeuna, indiferent cum am stat ca ascultator, totdeuna ma ridic in picioare din consideratie fata de cel care vine si dupa aceea pleaca, vine sa-i bucure pe cei care-l asteapta si pleaca pentru ca rostul lui nu este aici.
– In finalul interviului nostru, Parinte Teofil Paraian, in calitate de duhovnic, v-as intreba cum vedeti Sfintia Voastra viitorul ortodoxiei aici la noi, in Romania.
– Cred ca viitorul ortodoxiei inseamna o intemeiere in ortodoxie. Cu cat vom fi mai ortodocsi, in prezent, cu atat vom fi mai ortodocsi si in viitor. Daca suntem neluatori aminte la credinta noastra, la viata noastra ortodoxa in prezent, nu putem astepta de la viitor mai binele pentru ca mai binele se intemeiaza pe binele din prezent. Vrem sa avem un viitor ortodox luminat, un viitor ortodox odihnitor, trebuie sa avem o traire in prezent ortodoxa care asigura viitorul ortodox. Sigur ca sunt diferite puncte de vedere, diferite conceptii in legatura cu viata ortodoxa, eu cred ca noi trebuie sa insistam cat putem mai mult pentru gandirea ortodoxa si pentru trairea ortodoxa si atunci viitorul e cel pe care il dorim, adica un viitor care va aduce bucurie ortodocsilor, iar daca suntem nepasatori in prezent, nici viitorul nu va putea fi mai altfel decat prezentul pe care se intemeiaza.
Interviu cu Parintele Teofil Paraian, inregistrat la Brasov pe 21 februarie 1999
