Cu toată strădania noastră de a alcătui o mică enciclopedie care să cuprindă cele mai importante personalităţi locale, incursiunea în trecut şi imensul volum de muncă şi cercetare s-au lovit de o serie de lacune inerente. Ca sursă de documentare subliniem aportul deosebit din partea Oficiului de Stare Civilă din Dorohoi deservit de un personal deosebit de amabil şi responsabil, apoi cel al Direcţiei Judeţene a Arhivelor Naţionale, filiala Botoşani şi Biblioteca Universitară “Mihai Eminescu” din Iaşi, cărora le mulţumim pentru promptitudinea şi înţelegerea cu care ne-au servit. Nu în ultimul rând se cuvine un gest de mulţumire Colegiului “Gr.GhicaVV” Dorohoi, Şcolii Generale nr. 2 Dorohoi şi Şcolii primare nr. 4 Trestiana, a căror arhive păstrate cu deosebită grijă ne-au fost de un real ajutor. Nu putem trece cu vederea răspunsul multor oameni de bine care au receptat apelul nostru de a ni se oferi date pertinente şi documentate despre diferite personalităţi şi evenimente. Lista acestora e destul de lungă, dar menţionăm aici pe cei al căror gest ne-au impresionat profund: d-na arhitect Mazilu Roboiu Luminiţa (nepoata Elenei Cuparencu), d-na Şendroiu Maria (sora actorului Octavian Coteţ), d-na ing. Atena Boranda (urmaşa familiei Ştefan şi Eugenia Scriban), dl. prof. univ. Haivas Mihai (care a trudit alături de noi în căutarea de documente) şi mulţi alţii.
Cu ceva timp în urmă eram convinşi că am alcătuit medalioane biografice tuturor celor care au scris o pagină memorabilă în istoria oraşului nostru cu realizările lor. Spre surprinderea noastră, ne-am dat sema că materialul dedicat acestui domeniu din istoria locală trebuie mereu completat cu noi nume ale unor oameni care s-au afirmat în diferite domenii: Mina Seinfeld Carakushansky-profesor universitar în Brazilia, eminent om politic şi o luptătoare ardentă contra flagelului drogurilor sau Ştrul Moisa-cercetător, profesor universitar şi scriitor.
Recent, domnul inginer Ursache Dorel, dorohoian stabilit în Canada, ne-a contactat şi ne-a specificat că pe lista noastră de personalităţi lipseşte un dorohoian cu o activitate şi merite de excepţie, oferindu-se chiar să ne ajute cu date şi precizări.
Este vorba de CRIVEANU THEODOR, jurist şi ofiţer, al cărui nume este foarte cunoscut peste hotarele ţării noastre, dar mai puţin în România. Arhiva noastră personală ne-a oferit o serie de date pe care le-am completat cu ştiri din presă şi site-uri de pe internet. Ne-am amintit astfel de neobositul publicist şi istoric Predescu Lucian, care şi-a subintitulat “Enciclopedia Română” cu o sintagmă ce s-a lipit de sufletul nostru: ”material românesc, oameni şi înfăptuiri” ce ar putea fi parafrazat pentru lucrările noastre în “material dorohoian, oameni şi înfăptuiri”.
Criveanu D. Theodor (1900-1988), cu numele real de familie RĂŢOI (nume pe care şi l-a schimbat mai târziu după cartierul dorohoian Criva unde a văzut lumina zilei), s-a născut la Dorohoi, la 29 februarie 1900, într-o familie cu o bună stare materială. Între anii 1907-1911 a urmat cursurile Şcolii Primare nr.1 de băieţi „Gh.Asachi” din localitate, iar între anii 1911-1915 îl aflăm elev la Gimnaziul dorohoian de băieţi „Gr.Ghica VV” care pe atunci îl avea director pe profesorul de limba română C. N. Iancu. Aici, elevul Răţoi D. Theodor a beneficiat de un colectiv didactic de excepţie: profesorul de istorie şi geografie Tiberiu Crudu, care era şi publicist, profesorul de matematică Gheorghe Pascu, cel care a deţinut şi funcţia de director al acestui gimnaziu nu mai puţin de 34 de ani ! Dintre colegii gimnazişti amintim pe Virtu D. Ilie, ulterior devenit ofiţer superior, erou în al doilea război mondial; Bossie I. Constantin, devenit avocat şi un eminent secretar al Primăriei Dorohoi, Dintevici Gh. Gheorghe - viitor ofiţer, cumnat cu colonelul Constantin Găluşcă.
După anii de liceu, Theodor Criveanu (Răţoi) a urmat Facultatea de Drept, după absolvirea căreia a fost judecător şi procuror. În anul 1940 a fost mobilizat ca ofiţer şi detaşat să lucreze la Cernăuţi. Aici, erau deportaţi evreii din România care urmau să fie trimişi în „iadul din Transnistria”. Theodor Criveanu era însărcinat să întocmească listele „negre” cu evreii deportaţi. Ca avocat, avea în sânge simţul dreptăţii. Ca moldovean născut pe plaiuri patriarhale moştenise din familie umanismul şi compasiunea pentru semeni, indiferent de religia şi naţionalitatea acestora.
În octombrie 1941, ofiţerul Theodor Criveanu primeşte ordinul de a întocmi listele cu „evreii apţi pentru muncă obligatorie”. Cei cuprinşi în aceste liste scăpau de deportarea în catastrofalele „lagăre naziste ale morţii”. Aşa a început actul eroic de înalt umanism al avocatului-ofiţer Theodor D. Criveanu!
Riscând să ajungă în fata Curţii Marţiale pentru înaltă trădare, deci riscându-şi propria viaţă, Th. Criveanu a întocmit liste false datorită cărora mii de evrei care nu întruneau nici pe departe condiţiile impuse de guvernul Ion Antonescu au primit permise de muncă. În colaborare cu primarul oraşului Cernăuţi, avocatul Traian Popovici, a declarat peste 20.000 (douăzeci de mii !) de evrei ca fiind „necesari în activităţile economice ale oraşului Cernăuţi”. Printre cei pe care avocatul-ofiţer Theodor Criveanu a reuşit să-i salveze se afla şi familia Berta şi Osias Hefter cu cele două fiice Hilda şi Malvina. Cu aceasta din urmă se va căsători, iar în 1945 li s-a născut fiul lor Willie. În anul 1950, soţia şi fiul au emigrat în Israel, dar Theodor Criveanu nu a vrut să părăsească România. Vorbea fluent germana şi franceza, era un strălucit avocat şi judecător şi ar fi putut să plece oriunde în Europa. Rămas în ţară şi-a continuat activitatea juridică la Braşov. Rămân neelucidate multe aspecte din viaţa lui: de ce n-a plecat din ţară deşi a riscat mult, realizările din activitatea lui juridică, cum a ajuns la Suceava în ultimii ani de viaţă etc. Regretăm neputinţa noastră de a pătrunde în tainele documentelor din acei ani, care ar scoate la lumină şi alte trăsături ale dorohoianului Theodor Criveanu.
Curajul său de a-şi sacrifica viaţa, averea, funcţia în apărarea dreptăţii, a fost trecut sub tăcere în România comunistă. Nu acelaşi lucru se poate spune despre organizaţiile progresiste internaţionale. Astfel, în 1953, Yad Vashem, instituţia însărcinată de statul Israel cu păstrarea memoriei victimelor Holocaustului, a iniţiat titlul de „Drept între popoare” ne-evreilor care au salvat evrei de la deportare. Pe plan mondial cei care au primit acest titlu de onoare a ajuns la 22.000. Cercetările continuă descoperindu-se noi şi noi nume de „oameni drepţi”.
Din România numărul celor care au primit titlul de „Drept între popoare” a ajuns la 59, dar se estimează că sunt 70. Propunerea ca Theodor Criveanu să primească acest titlu a fost făcută de Alcee Hastings –preşedintele Comitetului Helsinki, în faţa Congresului American. Astfel că, la 8 august 2007, Yad Vashem l-a onorat post-mortem ca pe un adevărat OM DREPT ÎNTRE NAŢIUNI pe avocatul-ofiţer Theodor Criveanu. Suflet nobil, altruist şi dedicat total ideilor sale umanitare nu s-a lăudat niciodată cu actele lui de curaj şi sacrificiu din anii când semnătura lui echivala cu salvarea unei vieţi omeneşti ! A rămas într-un anonimat nemeritat. L-au scos din praful uitării cei salvaţi de el în oraşul Cernăuţi, condus de un alt om curajos –avocatul Traian Popovici (1892-1946).
Cercetările despre Holocaust au fost şi sunt destul de anevoioase. Cu greu s-a aflat că datorită lui Theodor Criveanu şi primarului Traian Popovici, prin intermediul fostului comandant militar al oraşului Cernăuţi, Ion Antonescu a fost convins că cei peste 20.000 de evrei aflaţi aici sunt vitali pentru menţinerea activităţii economice din oraş. Pe lângă eliberarea salvatoarelor „permise de muncă”, peste 2000 de evrei au fost ajutaţi concret sau tacit de a se ascunde la prieteni sau rude. În anii acelei prigoane contra unor oameni care aveau singura vină de a fi evrei, curajul acestor oameni este incomensurabil !
Avocatul şi ofiţerul Teodor D. Criveanu a decedat în 1988 la Suceava, dar a cerut să fie înmormântat la Dorohoi. A lăsat fiului său un manuscris de roman în care a relatat toate amintirile vieţii trăite de el, inclusiv cele legate de evreii din Cernăuţi. Nu a trăit să-şi vadă numele aureolat de un nimb de recunoştinţă din partea întregii umanităţi progresiste. Titlul a fost primit de fiul său Zelev Willie Criveanu, care, în câteva cuvinte a creionat profilul tatălui: ”Viaţa tatălui meu a fost clădită pe dreptate şi corectitudine. A fost un mare iubitor de oameni. A fost un dar de la Dumnezeu pentru familia mamei mele şi pentru mulţi alţii.”
O viaţă demnă de a fi pusă pe altarul omenirii ! Oare câţi români şi-ar sacrifica viaţa, familia, avutul, cariera în slujba dreptăţii, fericirii şi binelui celor din jur ?
Cu atât mai înălţător rămâne altruismul avocatului şi ofiţeruluiTheodor Criveanu ! Creionând acest medalion al unui OM plecat de pe plaiurile noastre, ne-au revenit în memorie şi alte acte de umanism ale unor dorohoieni. Poate că gestul lor nu se ridică la înălţimea celor ce aparţin lui Theodor Criveanu, dar considerăm că trebuie făcute publice. Ne referim aici la directoarea Şcolii Primare nr. 2 de fete „Regina Elisabeta” – învăţătoarea Maria Bantaş, soţia distinsului Aurel Bantaş – care, în timpul progromului de la Dorohoi, cu riscuri enorme, a ascuns în şcoală peste 50 de elevi evrei, s-a aşezat în uşa şcolii şi nu le-a permis militarilor, care se dedaseră la atrocităţi contra evreilor, să intre în şcoală !
Dorohoiul a fost şi rămâne un oraş liniştit, cu oameni fără prejudecăţi. De-a lungul anilor au convieţuit în armonie români şi evrei. S-au respectat şi s-au ajutat. Cu toţii am fost educaţi în sentimentul respectului pentru oameni, indiferent de religie, culoare, naţionalitate sau crez politic. Poate de aceea ni se par normale gesturi ca ale lui Theodor Criveanu, dar în faţa omenirii ele sunt nepreţuite.
(Profesori Dorina şi Ilarion Mandachi)