Vasile Mardare, un cunoscut cântăreț de muzică folk, s-a stins din viață la vârsta de 47 de ani.
S-a născut pe 29 decembrie 1970, la Coțușca, în județul Botoşani. A cântat de când se știa și se știa pe sine de când cânta. Mai exact de când, copil de vreo 5 anișori fiind, fura chitara fratelui său mai mare și zdrăngănea fascinat de sunetul clar, firav și totuși atât de impunător. Dar așa a prins drag de muzică, așa a început să participe la concursuri școlare. Pe când avea 14 ani, în 1984, a debutat pe scena Cenaclului Flacăra. În 1991 a debutat și în Cenaclul Totuși iubirea.
"Cenaclul, dar mai ales Omul Adrian Păunescu, mi-a schimbat viața la 180 de grade. Nu știu dacă aș fi ajuns aici unde sunt - și sunt foarte mulțumit de ceea ce sunt și se fac – fără sprijinul său. Eu sunt născut undeva în Moldova și cunosc amarul vieții. Acolo nu întreabă nimeni de tine, chiar dacă ești foarte talentat. Acolo te pierzi înainte de a te naște. Dar Cenaclul mi-a oferit o șansă pe care, cred eu, am onorat-o așa cum trebuie. Sunt convins că acei ani au fost și vor fi cei mai frumoși, mai ales că mi-au ocupat toată adolescența", mărturisea Vasile Mardare.
După 1990 a redevenit "soldat" al folkului, în Cenaclul Totuși iubirea, chiar dacă era soldat în termen. Astfel a început să cânte alături de Adrian Păunescu, dar și de alte nume mari precum Mircea Tatiana Stepa, Vasile Șeicaru, Ștefan Hrușcă. "În cenaclul Totuși iubirea am fost acceptat chiar din 1990, dar în acea perioadă eram soldat în termen. Pentru mine a contat mult că am fost acceptat acolo la o vârstă fragedă, mai ales că la acea vreme se punea accent în primul rând pe ce știi", spunea într-un interviu Vasile Mardare.
De o vreme locuia în Timișoara și era unul dintre cei mai apreciați soliști de muzică folk. A semnat albume precum A mai trecut o zi (2002), Din doi in doi (2003), Eu şi prietenul meu 2 - povestea continuă (2013), Anii cei mai frumoşi (2014).
Cânta în special melodii pe versurile semnate de Adrian Păunescu, Andrei Păunescu sau, în anii din urmă, Sorin Poclitaru. Piese precum Păpușarii, Ninge fără tine, Țiganca la semafor, Cabana sunt astăzi cunoscute publicului românesc și cerute în mai toate spectacolele.
Nu și-a grăbit debutul, din respect pentru public. A vrut să ofere muzică de calitate înainte de a-și construi gloria. Și a reușit. Și a păstrat și recunoștința pentru cel căruia îi datora ceea ce ajunsese.
Ar fi putut fi un rocker bun, dar a devenit un folkist strălucit. Deși recunoștea că nu a scăpat de tot de sâmburele rockului: "Înainte de a compune și a cânta folk cochetam cu rockul. De aceea multe dintre piesele mele au o influență foarte bine simțită din muzica rock".
Vasile Mardare a fost un neobosit călător, cu chitara în spate.
"Sunt un om simplu cu tristețile, cu bucuriile și iubirile sale, la fel ca toată lumea. Atâta timp cât mai pot și sunt în putere, voi scrie muzică, pentru că atunci când vor fi copiii mei mari, lumea să poată vorbi frumos despre mine, iar ei să fie mândri de mine și de ceea ce am făcut eu. Numai așa voi simți că nu trăiesc și nu am trăit degeaba", spunea despre sine.
Dumnezeu să îl ierte și să îl odihnească în pace!
Ultima transmisie live dintr-un concert, cu o zi înainte de a muri!