Drum. Diana Rotaru, actriță. De unde vine Diana È™i unde vrea ea să se îndrepte? Să privim un pic în urmă către devenirea sa. Cum s-a format actriÈ›a de astăzi?
Vin din BotoÈ™ani. În liceu am intrat în trupa de teatru, iar în clasa a XI-a am realizat că asta îmi doresc să fac. Am dat la facultate È™i mi-am dat seama de câtă muncă este nevoie pentru a reuÈ™i, dar nu mă las bătută; sunt perseverentă. Drumul meu a fost È™i este în continuare dificil, pentru că È™tim cu toÈ›ii că atunci când îÈ›i doreÈ™ti cu adevărat ceva, trebuie să lupÈ›i.
Spectacole. Să mergem È™i mai departe. Ce spectacole aÈ›i făcut în stagiunea trecută È™i ce urmează în această toamnă-iarnă? Unde să vină publicul spectator să o vadă pe Diana, apetitul odată deschis după citirea interviului?
Joc acum în spectacolul de licență, „Clasa Noastră” de Tadeusz SÅ‚obodzianek. Un spectacol pentru care eu împreună cu colegii mei È™i profesorii noÈ™tri am muncit foarte mult. Jucăm în Sala Atelier, la UNATC. Este un spectacol cu È™i despre oameni, despre iubire, ură, trădare, dar mai ales prietenie. IonuÈ› Toader, căruia îi mulÈ›umesc prin acest interviu că È™i-a rupt două ore din timpul lui pentru a asculta povestea noastră, vă poate confirma spusele mele. În momentul acesta, nu am proiecte „în lumea video”, dar lucrând cu colegii mei de la Facultatea de Film, plăcerea față de această parte a actoriei a crescut È™i chiar m-aÈ™ bucura dacă aÈ™ avea ocazia să evoluez È™i în acest sens.
Èšara. Ce relaÈ›ie are Diana cu È›ara noastră? Se simte bine aici, îi place, vrea să emigreze È™i să nu mai audă de noi niciodată? Cum vede ea viitorul României? Și mergând È™i mai departe, cu lumea cum stăm – ne îndreptăm într-o direcÈ›ie greÈ™ită?
Èšara… România este o È›ară frumoasă, mă simt bine aici, dar ca orice tânăr de 21 de ani, îmi doresc să călătoresc È™i să descopăr È™i alte locuri. Încerc să nu mă grăbesc È™i să trag concluzii pripite. În altă ordine de idei, România noastră evoluează, cu paÈ™i mici, dar siguri, ceea ce nu îmi dă decât un motiv de bucurie.
Cetatea. Implicare civică, cetățenească. Votează Diana? Protestează? Se implică în viaÈ›a cetății? Cum È™i de ce?
Da, votez. Și o fac pentru că sunt de părere că aceÈ™tia sunt paÈ™ii mici pe care un tânăr, È™i nu numai, este obligat să-i facă. Mi-e frică de proteste, dar vorba aia „de ce È›i-e frică, nu scapi”, aÈ™a că o să înfrâng È™i această temere.
Idoli. Are Diana idoli? Către cine se îndreaptă privirile admirative ale actriÈ›ei? Ca cine voia să fie atunci când era mică?
Încă din adolescență am rămas impresionată de gândirea È™i scrierile lui Mircea Eliade. Când eram mică voiam să fiu scriitoare. Mai scriu din când în când, încerc să pun pe hârtie tot ce mi se întâmplă; poate la un moment dat voi avea curajul să scriu o carte. Până atunci însă, regret că nu am avut ocazia de a mă afla într-o sală de spectacol, pe scena căreia Olga Tudorache, cu farmecul, forÈ›a, privirea È™i limpezimea ei în gândire, mi-ar fi dat o lecÈ›ie de actorie.
Tineret. Ce tineri ne recomandaÈ›i din lumea noastră artistică, să-i promovăm în site-ul nostru, să vadă cetățeanul că nu mai avem noi actorii de altădată, dar îi avem pe cei de acum, ceea ce nu e tocmai puÈ›in lucru.
Sunt încă la început de drum, totuÈ™i, de aceea nu pot decât să îi recomand cu încredere publicului întreg, pe colegii mei. Am crescut alături de ei È™i sunt obiectivă când spun că sunt foarte talentaÈ›i. Cuvânt de încheiere… e nevoie de multă deschidere sufletească pentru reuÈ™ită, e nevoie de muncă, e nevoie de mult timp pe care È›i-l oferi È›ie, în final. Iar apoi, aÈ™tepÈ›i trenul acela care opreÈ™te o singură dată în staÈ›ie È™i în care trebuie neapărat să te urci. Vă mulÈ›umesc!