Evenimentul aflat la a doua ediție este organizat de Asociația de Artă „Nicolae Tonitza” (TAG), în parteneriat cu Muzeul Județean Botoșani, Consiliul Județean Botoșani și Uniunea Artiștilor Plastici din România, Filiala Iași.
Nu mai puțin de 15 artiști își expun pe simezele Galeriilor de Artă din Botoșani lucrările realizate în diferite tehnici, de la acuarelă la acrilic pe pânză sau ulei.
”Fiecare artist a adus aici ce a considerat că i se potrivește, natură statică, portret compozițional, peisaje, flori, lucrări între figurativ și abstract, lucrări care duc cu gândul la divinitate, la istoria artei. (…) Unii dintre artiști și-au format deja un drum în viață, alții se mai găsesc pe acel drum al căutărilor de sine, al căutărilor de stil propriu. Este un tranzit prin culoare, prin lumină, prin artă. Sperăm ca și anii următori să ne tranzitați Botoșaniul, să crească numărul expozanților, fiecare să își găsească modalități de exprimare noi, mai mult curaj, mai multă îndrăzneală… Cred eu că fiecare expunere într-o galerie trebuie să se constituie în primul rând într-o bucurie a sufletului”, a rostit, în prezentarea evenimentului din Galerii, Ana Coșereanu, muzeograf.
Expoziția stă sub cuvintele lui Paul Gauguin: „Culoarea! Ce limbaj profund si misterios! Limbajul viselor!".
Misiunea de prezentare a expozanților a fost asumată de către Ana-Maria Ovadiuc Amo. Artista, prezentă la rândul său pe simeze cu acuarele și uleiuri realizate la Balcic, a vorbit despre stilul aparte al lui Sorin Mihai Bărgăoan, care ”face timitere la picturile lui Hieronymus Bosch”, păstrând ”o cromatică cobră, ponderată, cu accente de roșu”. L-a remarcat apoi pe Mihai Varzari, cu ”stilul dominat de tehnica digitală în care aplică fotorealismul”.
Maria Ionela Pălimaru ”acoperă timpul existenței sale cu lucrări care exacerbează starea sa”, în timp ce Marina Pișta își expune ”amintirile călătoriilor sale solare în peisaje contrastante”. Muzeograf la Muzeul de Istorie Suceava, Genoveva Maria Bogdan este pasionată de artă prin prisma explorării trecutului, în timp ce colega sa, Cristina Iuliana Iacob, restaurator textil la Muzeul Național al Bucovinei, este ”fascinată de gâze, de plante, de iarbă și viața de la țară, aducând în fața privitorului verdele sub toate prezențele sale”.
Iar dacă Leonard Adrian Melisch este pasionat de arhitectura bisericească, Lila Lungulescu ”explorează interiorul adâncurilor prin abstracțiuni lirice”. Nicoleta Butnariu aduce pe simeze ”nostalgia nesfârșitului sau infinitul și depărtarea”. Marea pasiune a Gabrielei Popoveniuc ”a fost, este și va fi floarea de bujor. Cu încăpățânare lucidă, numără primăverile când bujorii răsar grăbit…”. Căpițe, soare și mare pot întregi, ”într-un triunghi al aerului” ceea ce Ioana Cezara Poiată ”oprește pe pânzele sale, cu energii adunate, cu tușe nervoase, preferă zilele toride cu apa la picioare, la malul mării…”.
Robert Voitchievici explorează ”interioare domestice formate din unelte, naturi statice și peisaje, într-o cromatică caldă”, în timp ce Claudia Maria Prelipcean aduce în fața privitorului ”o cromatică pozitivă și optimistă, alternând cu cea tristă și uscată”. Liviu Șoptelea este prezent în expoziție cu ”trei lucrări de inspirație divină”, lucrări ce au ”o tentă de grafism accentuat, textul este expandat, repetitiv, alteori devine paratext și obligă cititorul să își aplece ochii spre lucrare”.
