Festivalul Filmului European, organizat la Botoșani de Institutul Cultural Român împreună cu Primăria Municipiului Botoșani, Teatrul Mihai Eminescu și Cinema Unirea, se află în acest an la cea de a 29-a ediție.
De joi, 22 mai, până duminică, 25 mai, cinefilii din Botoșani vor avea acces gratuit la cele 10 spectacole programate în sala Cinematografului Unirea.
”Cultura este totdeauna un nou mod de a ne aduce mai aproape unii de ceilalți!”
Înainte de debutul Festivalului Filmului European la Botoșani, oferim cititorilor noștri un interviu cu criticul de film Cătălin Olaru, directorul artistic al Festivalului, care a și curatoriat selecția din acest an.
-Domnule Cătălin Olaru, ediția din 2025 a Festivalului Filmului European ne propune o temă foarte potrivită contextului pe care îl străbatem, ”Cultura unește”. Cum a fost realizat programul festivalului astfel încât să integrați acest criteriu de unitate, de empatie prin cultură, mai exact, de emoție?
-În primul rând, anul acesta avem o ediție record, cu un număr foarte mare de filme, mai exact 43, dintre care 28 în premieră națională, ediție la care participă mai multe locații partenere decât oricând. Festivalul este prezent în București, dar anul acesta se mai desfășoară în Timișoara, Sf. Gheorghe, Tg. Jiu și Tg. Mureș, Brașov, Chitila, Deva, Iași și Botoșani.
Programul este unul care reflectă cât se poate de bine diversitatea care caracterizează cinematograful european. În ceea ce privește strict tema din acest an a festivalului, ”Cultura unește”, vorbim despre cultură în mai multe accepțiuni ale acesteia. Probabil că cea mai comună - sau cea mai des întâlnită - este cea a culturii așa cum am moștenit-o în școala generală, să spunem. Am avut un film la București dedicat unei pictorițe absolut aparte, Wilhelmina Barns-Graham.
Dar nu e vorba doar despre această cultură, ci este vorba și despre cultura civică pe care o vedem reflectată inclusiv în programul de la Botoșani. O să mă refer acum la ”Limbă străină”, filmul de închidere de la Botoșani, care se va vedea pe 25 mai de la ora 19.00, la Cinematograful Unirea. Este un film pus la dispoziție de către partenerii noștri de la Institutul Francez, în care cinefilii le vor recunoaște pe Nina Hoss și pe Chiara Mastroianni, un film care a fost prezent în competiția Festivalului de Film de la Berlin de anul trecut, și care ne aduce aminte, dacă mai era nevoie, cât de important este să ne implicăm în viața comunității din care facem parte. Să ne spunem părerea, așa cum de altfel românii au spus-o răspicat în aceste zile.
Cultura înseamnă și asta, vorbim și despre o cultură a dialogului. Iar despre cultura dialogului sau a rezistenței sunt foarte multe de zis. Am avut filme care tratează teme anticolonialiste foarte puternice. Cultura este prezentă în foarte multe moduri, indiferent despre ce manifestare a ei vorbim, este totdeauna un nou mod de a ne aduce mai aproape unii de ceilalți.
”Fiecare film din festival este o formă de dezbatere!”
-Din edițiile anterioare știm că proiecțiile de film implicau și dezbateri cu publicul. Cât de importante sunt dezbaterile în specificul Festivalul Filmului European? De-a lungul timpul s-a simțit această componentă ca fiind una aducătoare de plus valoare?
-Fiecare film din festival - și fiecare film în general - este o formă de dezbatere, un dialog al nostru cu cineaștii din spatele filmului și, până la urmă, al nostru cu noi înșine. Discuțiile continuă de foarte multe ori la ieșire din sala de cinema, și asta e clar că nu poate decât să ne bucure pe noi, cei care organizăm festivalul.
Altminteri, am avut și anul acesta două invitate și ne-am bucurat foarte mult să vedem că publicul din București a fost prezent în număr destul de mare la discuțiile cu ele, care au urmat filmelor din program regizate de ele. Vorbim despre cineasta portugheză Margarida Cardoso, care a regizat atât „Yvone Kane” cât și „Banzo”. De asemenea, ultimul film proiectat la Cinema ”Elvire Popesco” la București a fost ”1489”, un film foarte greu de dus până la capăt în calitate de spectator, pentru că vorbește despre genocidul armenilor din Nagorno Karabagh, prezentă fiind regizoarea Shoghakat Vardanyan. După film a urmat o discuție de aproximativ o oră, cu foarte multe întrebări, s-au oferit și niște răspunsuri. Cred că spectatorii au plecat cu o înțelegere mai profundă a acestui conflict, vorbim de al doilea război din Nagorno Karabagh. Filmul a primit premiul publicului la ediția din acest an, fiind cel mai votat, cu notele cele mai mari din program.
”Filme care nasc întrebări, dar care oferă în schimb mai puține certitudini”
-Revenim la tema din acest an a Festivalului Filmului European – ”Cultura unește”. Am spune că și filmul unește. Festivalul în sine unește și generațiile? Ce fel de public vine la proiecțiile filmelor pe care le propuneți în acest an?
-Publicul Festivalului Filmului European, așa cum am învățat noi să îl cunoaștem de-a lungul anilor, este unul cât se poate de divers. În centrul preocupărilor noastre sigur că este publicul cinefil. Dacă vrem să căutăm un alt tip de conținut cinematografic – dacă entertainment-ul este preocuparea noastră dintâi -, nu ducem lipsă de opțiuni, sunt rețelele de streaming care pun la dispoziție o ofertă destul de largă în acest sens, covârșitoarea parte a sălilor de cinema din România ne oferă film de mainstream, și este firesc să fie așa. Altminteri, oferta Festivalului Filmului European este în principal de film arthouse. Vorbim despre filme care nasc întrebări, dar care oferă în schimb mai puține certitudini.
-Ce oferte are FFE pentru copii și familiile cu copii?
-Desigur, nu ocultăm alte publicuri. Se vor vedea la Botoșani două filme pentru copii. Primul este ”Vestita invazie a urșilor în Sicilia”, al doilea - ”Dilili la Paris” – tot o animație, pe care nu doar că am ales-o eu, dar a urmărit-o cu deosebit entuziasm fiul meu de 9 ani, l-a ”parafat”, să zicem, deci am încredere că va fi pe placul copiilor.
-Desigur, din ce am observat în edițiile anterioare, cei mai interesați de acest festival vor fi pasionații prin excelență, cinefilii…
-Filmul de deschidere de la Botoșani, ”Julie nu vorbește”, nu doar că a fost prezentat anul trecut la Cannes, dar a fost și propunerea Belgiei pentru cel mai bun film străin la Oscar-urile din acest an. Prin urmare, da, putem vorbi despre un film care se adresează cinefililor mai încercați, mai trecuți prin încercările cinefiliei. Și nu este singurul din acest program care exemplifică această direcție. De exemplu pe 23 mai, la ora 17.00, tot la Cinema Unirea din Botoșani, va fi proiectat filmul ”Femei pe fugă”, o comedie care a trecut deja prin testul cinematografelor de mall, și l-a trecut cu brio. Ne și descrețim frunțile la această ediție a Festivalului European.
”Cred că viitorul în provincia cinefiliei stă în mâinile comunităților!”
-Este a treia ediție consecutivă la Botoșani, la Cinematograful Unirea, printre puținele săli de cinema rămase, care se dovedește a fi și una foarte eficientă și productivă. Cum vedeți – ca persoană implicată în acest festival al filmului – viitorul cinematografiei în România, în special în orașele mici, care dezvoltă însă și spațiile alternative de difuzare a filmelor, mai ales mall-uri.
-O părere pur personală, pentru că nu am veleități de profet sau de oracol... Apropo de cinematografele de mall, ele îndeplinesc o funcție cât se poate de benefică, ele fac bine... Pot să ne placă sau nu, pot să fie preferatele noastre sau nu, filmele de mall încetul cu încetul contrabalansează o tendință foarte păguboasă din anii 1990 și 2000, în sensul în care aduc din ce în ce mai mulți oameni în săli.
Măcar o parte din acești oameni vor descoperi un altfel de cinema. Fie că vorbim despre filmul românesc – care a fost hulit sau denigrat atâta timp, redus la o serie de stereotipuri… Apropo de stereotipuri și de cum e văzut filmul românesc, avem filme de public, cum sunt cele produse de Viva la Vidra sau de filmele cu influenceri în care apare Selly, printre alții. În sensul în care, fie și de curiozitate, oamenii care vin la aceste filme care aduc sute de mii de spectatori în sală ar putea la un moment dat să încerce și altceva decât genul acesta de divertisment pe care, desigur, îl regăsim în absolut toate cinematografiile din lume.
Altminteri, m-am născut și am trăit o jumătate de viață în Galați, unde în copilărie am avut 6-7 cinematografe. Numărul lor s-a împuținat până când nu au mai fost deloc. Crește o firavă comunitate cinefilă în Galați mulțumită unui om în primul în rând. Rezumând, cred că viitorul în provincia cinefiliei stă în mâinile comunităților. Depinde doar de noi să facem ca aceste comunități să crească, să le coagulăm în jurul nostru cât timp credem în asta. Iar asta nu e valabil doar pentru film. Filmul este doar una dintre componentele vieții noastre. Desigur, nu cea mai importantă, dar este unul dintre lucrurile care ne definesc și este bine să ne îngrijim de asta.
-Aveți dreptate, viitorul stă în mâinile unei comunități sau char ale unui om. Probabil cunoașteți sintagma ”Viorel de la Cinema”, pe care o auzim deseori la Botoșani.
-Iată! Despre asta este vorba! Putem să stăm până la sfântul așteaptă să se întâmple ceva, să vină cineva din Guvern, să se dea legi, să se creeze o infrastructură și toate să fie așa cum a mai fost sau mai bine decât a fost vreodată. Dar până se întâmplă chestia asta, admițând că o să se întâmple, putem face noi înșine ceva, oricât de puțin.
-Vă mulțumim! Invităm publicul din Botoșani, începând cu seara de 22 mai 2025, la Cinema Unirea, de la ora 19.00, la Festivalul Filmului European.
-Vă mulțumim pentru interes și așteptăm publicul din Botoșani, în număr cât mai mare, în sala de cinema!
PROGRAMUL FFE la Botoșani
FFE este organizat de Institutul Cultural Român, cu sprijinul Reprezentanței Comisiei Europene în România, EUNIC România și UCIN – Uniunea Cineaștilor din România, în parteneriat cu Biroul Parlamentului European în România, ambasadele, centrele și institutele culturale europene.
Intrarea este liberă în limita capacității sălii.
JOI 22 mai
GALA DE DESCHIDERE
19:00 Julie nu vorbește / Julie Keeps Quiet / Julie zwijgt – r: Leonardo van Dijl / Belgia, Suedia / 2024, 97'
VINERI 23 mai
15:00 Vestita invazie a urșilor în Sicilia / The Bears' Famous Invasion of Sicily / La fameuse invasion des ours en Sicile – r: Lorenzo Mattotti / Franța, Italia / 2019, 82’ (film de familie)
17:00 Femei pe fugă / Gone Running / Futni mentem – r: Gábor Herendi / Ungaria /2024, 105’
19:00 Oase și nume / Bones and Names / Knochen und Namen – r: Fabian Stumm / Germania / 2023, 104'
SÂMBĂTĂ 24 mai
15:30 Dilili la Paris / Dilili in Paris / Dilili à Paris – r: Michel Ocelot / Franța, Germania, Belgia / 2018, 95’ (film de familie)
17:30 Dahomey – r: Mati Diop / Franța, Senegal / 2024, 68' (doc.)
19:00 Terapie de familie / Family Therapy / Odrešitev za začetnike – r. Sonja Prosenc / Slovenia, Italia, Norvegia, Croația, Serbia / 2024, 122’
DUMINICĂ 25 mai
15:00 Și porcii merg în Rai / Even Pigs Go to Heaven / Nosila je rubac črleni – r: Goran Dukić / Croația, Macedonia / 2022, 86'
17:00 Niciodată să nu spui niciodată / Never Say Never / Nikdy nehovor nikdy – r: Branislav Misík / Slovacia, Cehia / 2023, 104’
19:00 Limbă străină / Foreign Language / Langue Étrangère – r: Claire Burger / Franța, Germania, Belgia / 2024, 105'