Pe 14 septembrie 2020 pleca la cele veșnice actorul botoșănean Alexandru Brumă. Născut în ziua Schimbării la Față a Domnului (6 august 1937), se stingea tot într-o zi cu mare semnificație creștină: Ziua Crucii.

O viață de film, un talent uriaș!

A fost creștinat în capela familiei Callimachi, fiind botezat de prințul Callimachi. Miluță Dumitriu, directorul școlii din Stâncești (ctitorită de Callimachi) și soția lui, Sofia Dumitriu, l-au ținut în brațe la Sfântul Botez, pe ”cheltuiala” prințului. A trăit războiul, a cunoscut tranșeele, și-a pierdut ambii părinți într-o singură săptămână. Educat la regiment, viață la preventoriu. Cu toate acestea, Alexandru Brumă -  Nenea Bică, așa cum îl știam – a trăit fără patimă, fără ură, chiar fără urme de durere.

A fost ”copilul de la palat”, o perioadă de care și-a amintit mereu cu o bucurie nedisimulată. ”Mama mă purta cu cizme roșii. Dar eu vedeam copiii, care se dădeau pe gheață, că aveau opinci. Și am venit la tata și am spus, dacă nu îmi faci opincuțe…  Și am plâns… A stat tata o noapte și mi-a făcut opincuțe din piele de porc. Vai, ce bucuros eram! Cine mai era ca mine?”.

A interpretat zeci de roluri pe scena Teatrului de Păpuși ”Vasilache” din Botoșani. A strâns ropote de aplauze, a făcut turnee în țară și în străinătate, iar criticii i-au remarcat nu doar munca, ci și harul și zâmbetul cald, sincer.

A iubit copiii, a iubit scena mai presus de toate. A fost membru UNITER și Societar de Onoare al Teatrului pentru Copii și Tineret ”Vasilache” Botoșani.

Să nu uităm frumosul pe care l-a sădit în lume!

Luminată îi fie veșnicia!