Într-o atmosferă festivă, cu o încărcătură emoțională aparte, profesorul tudorean Vasile Ungureanu, pasionat de etnografie și folclor, și-a lansat cartea ”O trilogie a firii - flora, fauna și omul în poezia populară botoșăneană”, apărută în acest an la Editura PIM din Iași.
Au venit să-l susțină pe autor, alături de familie, oameni de cultură, profesori, foști elevi, prieteni, oameni iubitori de artă și frumos care au subliniat în intervențiile avute contribuția adusă de Vasile Ungureanu la cercetarea și valorizarea bogatului tezaur folcloric al zonei etnografice Tudora, precum și impactul în propria devenire personală.
Evenimentul a fost moderat de Daliana Bejan, referent în cadrul CJCPCT, care a mulțumit profesorului Vasile Ungureanu pentru ”o întâlnire de suflet” în care s-a vorbit despre carte, despre floră și faună, despre oameni și familie, despre fire, despre ”ținutașii care au făcut legătura între omul acestui meleag și relația lui cu firea și colectivitatea”.
Prezentarea cărții ”O trilogie a firii - flora, fauna și omul în poezia populară botoșăneană” a fost făcută de etnograf Steliana Băltuță, care a realizat o completă și complexă carte de vizită a autorului, reliefând traseul educațional și profesional al acestuia, cu accent pe bogata activitate publicistică, ilustrând preocuparea pentru cercetarea etnografică și folclorică a ținutului tudorean.
”Un volum unicat”
Specialistul etnograf a apreciat structura ”Trilogiei…” în care se regăsesc referiri științifice, completate și ilustrate cu tabele riguros întocmite, la toată natura înconjurătoare incluzând omul, cel chemat să protejeze viața și lumea ”pentru ca ea, lumea, cu binecuvântare să continue să existe”, în egală măsură cu imaginile din arta plastică, cea populară, din expozițiile etnografice muzeale (amenajate până în 2007 în Casa Manolache Iorga și Casa Ventura) inserate în textul scris care conferă mesajului forța sugestivă necesară receptării acestuia. ”Pe bună dreptate am apreciat complexitatea acestui volum care este unicat”, concluzionează Steliana Băltuță.
De asemenea, Steliana Băltuță amintește și latura artistică a profesorului Vasile Ungureanu, talentul său la pictură, menționând că ”în perioada sănătății depline a pictat în tehnica picturii bizantine peste 200 de icoane praznicale ale sfinților romani și ale altor sfinți și sărbători de peste ani”.
”Alții ne-au sărăcit sau au lăsat pe alții să ne sărăcească!”
Vasile Ungureanu, semnatarul volumului, a explicat faptul că lucrarea ar fi trebuit să apară cu cel puțin zece ani în urmă, dar ”voința Cerului a fost alta”, problemele de sănătate ivite întârziind materializarea proiectului gândit în 2008. La acel moment, apariția antologiei ”Săraca Țară de Sus”, cu trimitere către versul eminescian al poeziei ”Mușatin și codrul”, l-a surprins neplăcut. ”Aș zice eu că pământul pe care-l avem, prin bogățiile sale, prin ținutașii botoșăneni pe care-i avem, suntem cei mai bogați, alții ne-au sărăcit sau au lăsat pe alții să ne sărăcească, dar să spunem că suntem săraci în Tara de Sus, nu!”
A intervenit Steliana Băltuță, care a afirmat că ”Săraca Țară de Sus”, titlul volumului amintit, exact asta vrea să demonstreze, doar că din alt punct de vedere: ”Uitați-vă ce bogați, de fapt, suntem!”.
”Dacă mai faci o modificare, nici nu mă mai uit la cartea ta!”
Vasile Ungureanu a explicat apoi drumul parcurs de la idee la carte, apreciind sprijinul de specialitate oferit de Steliana Băltuță, care s-a deplasat la Tudora, lucrând împreună la manuscris, după care a urmat etapa tehnică realizată de Eugen Ungureanu, fiul autorului și cadru didactic la Universitatea ”Alexandru Ioan Cuza” din Iași.
Această ultimă etapă de cizelare a presupus dese modificări, astfel încât fiul și-a avertizat tatăl: ”Dacă mai faci o modificare, nici nu mă mai uit la cartea ta!” Prezent în sală, Eugen Ungureanu a explicat cu umor: ”La lucrările de licență am un număr limitat de corecturi”
În final a rezultat volumul în două părți, prima fiind publicată anterior cu titlul ”Verde, verde și iar verde”, în care autorul realizează o privire asupra lumii vegetale, cea de-a doua ”Despre fire”, care face referire la ”fauna” și ”ipostaze umane”.
”Un pion al culturii botoșănene bazate pe cea mai căutată nestemată a poporului nostru”
Ion Ilie, constănțean la origine, a fost impresionat de activitatea lui Vasile Ungureanu, considerându-l un exemplu de forță, de dragoste pentru locul natal și de țară, ”un pion al culturii botoșănene bazate pe cea mai căutată nestemată a poporului nostru, folclorul”.
Fostul director al Centrului de Creație a rememorat două momente importante legate de profesorul Vasile Ungureanu: ”Sărbătorile iernii”, o manifestare devenită tradiție la Tudora, și Festivalul Cântecului, Dansului și Portului Popular, a cărui primă ediție a fost deschisă de cunoscutul culegător de folclor.
”Vine dintr-un loc unicat”
Prezent la lansarea Trilogiei semnată de Vasile Ungureanu, inginerul Iulian-Ovidiu Daniliuc a făcut o prezentare succintă a locului de naștere a autorului, satul Tudora, dorind să explice legătura autor-obârșie, menționând vechimea locului (atestat documentar din 1400) și aducând argumente care susțin o vechime mult mai mare, continuând cu existența tradițiilor populare unicat de Anul Nou (jocul Caprei, locul I într-un clasament european realizat în a doua jumătate a anilor 60), amintind totodată și de rezervația de tisă, concluzionând că ”vine dintr-un loc unicat, dintr-un sat cum nu sunt multe”.
Consăteanul Ovidiu Daniliuc s-a referit și la pasiunile profesorului Ungureanu, una dintre ele fiind cea pentru plante, adăugând că primele noțiuni despre plantele medicinale le-a dobândit el însuși în incursiunile în natură alături de Vasile Ungureanu și grupuri de copii pasionați de natură, neuitând să spună că la casa profesorului există o mică grădină botanică cu plante rare, întrebându-se cu oarecare îngrijorare ”cine va avea grijă de acel colțișor în care s-a pus asemenea pasiune”.
O altă pasiune este cea pentru pictură, Vasile Ungureanu dovedind o înclinație pentru pictura iconografică ortodoxă, cele trei biserici din Tudora având o întreagă colecție de icoane pictate de Vasile Ungureanu. Remarcând galbenul, într-o diversă gamă de nuanțe, folosit ca fond în realizarea icoanelor, același galben prezent în pictura murală a mănăstirii Coșula, Ovidiu Daniliuc se întreabă dacă acea pictură a fost sursa de inspirație sau profesorul reprezintă o parte din ”reîncarnarea pictorului de acum 400 de ani”, realizatorul picturii mănăstirii coșulene.
Fostul coleg de liceu consideră întoarcerea lui Vasile Ungureanu în satul copilăriei, ca profesor, un adevărat noroc pentru sătenii de acolo. ”E mare lucru să te întorci, așa cum el a făcut-o, să dai satului din care vii o parte din ceea ce ai primit de acolo: acolo ai primit prima lingură de apă, acolo ai primit aerul curat al pădurii, acolo ai primit educația, tradiția, tot ce înseamnă un om și el este un om”.
Prezent la aproape toate lansările de carte ale profesorului, inginerul Ovidiu Daniliuc consideră opera lui Vasile Ungureanu o punte de legătură, un arc peste timp care reînnoadă ceea ce începuse Tiberiu Crudu, autorul cărții ”De pe la noi ce-a fost odată” (n.red., cartea a apărut în colecția Biblioteca rurală, la Editura Cultura Națională, 1925, reeditată în 1937 la Editura Cartea Românească) ”și a fost transmis, ca cineva, probabil să fie destinul, să continue” demersul lui Tiberiu Crudu. Numărul mare de lucrări aparținând profesorului Vasile Ungureanu i-a făcut pe mulți să-l considere ”o eminență a Tudorii”.
”Voi face tot ce-mi stă în putere ca să dau mai departe”
Printre cei prezenți la evenimentul de lansare a cărții profesorului Vasile Ungureanu s-a aflat și un tânăr talentat, Gabriel Asoltanei, revenit de un timp acasă, care a hotărât să-și dezvolte abilitățile practice creând lucrări inspirate din tradițiile populare pe care le cunoaște foarte bine sprijinit de fostul său diriginte, căruia i-a mulțumit pentru toată munca depusă lăsată moștenire și pe care îl asigură că ”voi face tot ce-mi stă în putere ca să dau mai departe prin abordarea personală și lucrările dvs. în format original”.
Evenimentul a fost marcat de intermezzo-uri folclorice oferite de Anda Hîrjoi, o tânără colaboratoare a Centrului de Creație, care i-a introdus pe cei prezenți în atmosfera de Crăciun printr-un colind. De asemenea, a fost prezent și Constantin Ciubotărița (recunoscut oficial ca Tezaur Uman Viu, titlu despre care a spus cu umor că ”am fost viu tot timpul, dar fără titlu”), meșterul popular care a încântat prin câteva bucăți interpretate la fluier.
În final, profesorul Vasile Ungureanu a ținut în mod special să mulțumească lui Ion Ilie care l-a sprijinit în publicarea câtorva cărți și lui Ovidiu Daniliuc, pentru activitatea de mecenat fără de care multe publicații nu ar fi văzut lumina tiparului.
