Sfântul Sfinţit Mucenic Artemon a trăit pe vremea cumplitului împărat Diocleţian (284- 305), prigonitorul creştinilor. Timp de 16 ani a fost citeţ în biserica din Laodiceea, iar de 30 de ani era preot la aceeaşi biserică, îndrumându-i pe credincioşi pe calea mântuirii, după poruncile lui Hristos, toată viaţa slujind Domnului şi semenilor, scrie ziarullumina.ro.
Deşi Artemon era împovărat de ani, n-a avut parte să-şi sfârşească viaţa în linişte, deoarece peste capul său albit de osteneli s-a abătut furtuna prigoanei. Din îndemnul lui Diocleţian, dregătorul Patrichie a fost trimis din Roma în părţile Laodiceei ca să îi prigonească pe creştini. Acesta, întorcându-se într-una din zile de la vânătoare cu mult vânat, a vrut să mulţumească zeilor săi păgâni, aducându-le jertfe. Deci, intrând el în capiştea zeiţei Artemida, a găsit idolii sfărâmaţi pe lespezile templului şi s-a umplut de mânie.
Atunci, cineva i-a spus că Episcopul Sisinie şi bătrânul preot Artemon au dărâmat idolii, aşa că el a poruncit să fie adunaţi toţi creştinii, iar bisericile acestora să fie arse. Dregătorul Patrichie s-a îmbolnăvit imediat după această poruncă şi s-a întors acasă, trimiţând Episcopului Sisinie cuvânt să se roage pentru el. Episcopul i-a trimis răspuns că de va crede în Hristos, se va vindeca. Dregătorul i-a scris: „Cred în Dumnezeul tău!” şi îndată s-a făcut sănătos.
Însă Patrichie nu şi-a ţinut cuvântul şi tot prigonitor a rămas. Căci, mergând el în Cezareea Capadociei, unde rânduise un număr mare de popor pentru pedepsirea creştinilor, a poruncit să fie adus înaintea sa şi preotul Artemon. Astfel, fiind prins, Sfântul Artemon a fost silit să aducă jertfe zeilor, dar bătrânul preot a rămas puternic în credinţa sa în Hristos.
Pentru aceasta a fost supus la cumplite chinuri. A doua zi, pe când se fierbea un cazan cu smoală, Sfântul Artemon a fost răpit de un înger din faţa dregătorului. Până la urmă, a fost prins şi, mărturisind că este creştin, i s-a tăiat capul, luând astfel cununa muceniciei.