În Sfânta È™i Marea Sâmbătă prăznuim îngroparea dumnezeiască È™i trupească a Mântuitorului nostru Iisus Hristos È™i pogorârea la iad, prin care neamul nostru fiind chemat din stricăciune a fost mutat spre viață veÈ™nică.

După cum la întâia facere a lumii, Dum­nezeu, săvârÈ™ind toate lucrurile, È™i în urmă, în ziua a È™asea, a creat pe om, făptura cea mai de seamă, iar în ziua a È™aptea S-a odih­nit de toate lucrurile Lui È™i a sfinÈ›it ziua, numind-o Sâmbătă, care se tâlcuieÈ™te odihnă, tot aÈ™a È™i la facerea lumii celei spiri­tuale, săvârÈ™ind toate în chipul cel mai bun, în ziua a È™asea a creat din nou pe omul stri­cat È™i, înnoindu-l iarăși prin Crucea cea de viață purtătoare, S-a odihnit încă o dată cu o odihnă desăvârÈ™ită, de toate lucrurile Lui, dătătoare de viață È™i mântuitoare.

CITEȘTE ȘI: "Calendar Ortodox: Cinstim astăzi aducerea moaştelor Sfântului Apostol Bartolomeu; ..."

 

Cuvântul lui Dumnezeu a stat cu trupul în mormânt, iar cu sufletul Lui curat È™i dumnezeiesc Se pogoară È™i în iad. A fost împreună cu tâlharul în rai; a fost È™i în iad, după cum s-a spus, împreună cu sufletul Lui îndumnezeit. Dar, într-un chip mai presus de fire Hristos Dumnezeu necuprins era cu Tatăl, împărățind împreună cu Duhul. Era pre­tutindeni; Dumnezeirea n-a suferit nimic în mormânt, după cum n-a suferit nimic pe Cruce. Trupul Domnului a suferit È™i stricăciune, adică despărÈ›irea sufletului de trup, dar nicidecum stricăciune în înÈ›elesul unei putreziri a trupului È™i o nimicire desă­vârÈ™ită a mădularelor. Iar Iosif, coborând de pe Cruce sfântul trup al Domnului, l-a înmormântat într-un mormânt nou, astu­pând cu o piatră intrarea mormântului.

sursa: Ziarul Lumina