Prorocul Avdie este amintit în Sfânta Scriptură, scrierea sa fiind cea mai scurtă din tot Vechiul Testament, aflată între cartea prorocului Ioil ÅŸi a prorocului Iona. Aceasta conÅ£ine 21 de versete ÅŸi se numeÅŸte Vedenia lui Avdie.
El a trăit cu 600 de ani înainte de Hristos, iar cartea sa a fost scrisă în urma năvălirii unei puteri străine asupra Ierusalimului. EdomiÅ£ii, care erau fraÅ£ii evreilor, s-au unit cu duÅŸmanii ÅŸi au luat parte la pustiirea lui Israel.
Astfel, prorocul Avdie le vesteÅŸte idumeilor pedeapsa pe care o vor primi de la Dumnezeu. „Cei din Negheb (Miazăzi) vor cuprinde muntele lui Isav, iar cei din câmpie, Å£ara Filistenilor; ei vor lua în stăpânire Å£inutul lui Efraim ÅŸi al Samariei ÅŸi Veniamin va stăpâni Galaadul. Åži cei robiÅ£i din această oÅŸtire, fiii lui Israel, vor lua în stăpânire Canaanul până la Sarepta, ÅŸi cei robiÅ£i din Ierusalim care sunt la Sefarad vor stăpâni cetăţile de la Miazăzi. Åži biruitori se vor sui în muntele Sionului ca să judece muntele lui Isav; iar împărăţia a Domnului va fi!” (Avdie 1, 19-21). Cartea sa este un strigăt către dreptatea Domnului.
Tot astăzi îl pomenim pe Sfântul Mucenic Varlaam (†304) care era din Antiohia Siriei. Fiind bătrân ÅŸi mărturisind cu mult curaj pe Domnul Hristos, a fost dus la dregătorul Antiohiei, care a poruncit să fie bătut cu vine de bou. După aceasta, l-au chinuit cumplit, smulgându-i unghiile. Apoi, fiind dus la un altar idolesc, dregătorul a poruncit să i se deschidă sfântului palma dreaptă.
Åži a pus în ea cărbuni aprinÅŸi cu tămâie, crezând că nu va putea suferi ÅŸi că va arunca tămâia peste altarul idolesc, pentru ca prin aceasta să se arate că a adus jertfe zeilor. Dar Sfântul Varlaam a stat cu bărbăţie până când focul i-a mâncat carnea palmei ÅŸi în aceste chinuri ÅŸi-a dat sufletul în mâinile Domnului.
(Un articol de: Pr. Åžtefan Sfarghie)