Sfântul Porfirie (†420) era din Tesalonic ÅŸi a fost crescut de părinÅ£ii săi în dreapta credinţă ÅŸi în viaÅ£a cea după Evanghelie.
Pe când avea 25 de ani, ÅŸi-a lăsat patria sa ÅŸi s-a dus în Egipt, făcându-se monah în pustiul Schetic, unde timp de cinci ani a trăit în aspre nevoinÅ£e, în post aspru ÅŸi rugăciune multă. A mers apoi la Ierusalim să se închine la Locurile Sfinte ÅŸi aici l-a întâlnit pe călugărul Marcu, care i-a devenit ucenic. Căzând bolnav, Sfântul Porfirie l-a trimis pe ucenicul său la Tesalonic, pentru ca acesta să-i împartă averea săracilor.
Asemenea Sfântului Apostol Pavel, cunoÅŸtea meseria de a face corturi, învăţându-i totodată pe iudei ÅŸi pe păgâni cuvintele Evangheliei. Ioan al II-lea (386- 417), Episcopul Ierusalimului, auzind despre viaÅ£a Sfântului Porfirie, l-a chemat la sine ÅŸi l-a hirotonit preot, încredinÅ£ându-i paza Crucii Domnului. Pe vremea împăratului Arcadie, murind episcopul din Gaza, Sfântul Porfirie a fost sfinÅ£it episcop acolo, la cererea clerului ÅŸi a credincioÅŸilor.
Cu ajutorul Sfântului Ioan Gură de Aur, Sfântul Porfirie a reuÅŸit să-i liniÅŸtească pe păgânii din Gaza ÅŸi, cu daruri de la împărăteasa Eudoxia, a înălÅ£at acolo, în locul templului păgân, o biserică frumoasă. A trecut la Domnul la vârsta de 72 de ani, după 25 de ani de păstorire.
(Pr. Åžtefan Sfarghie)