Sfântul Tarasie (†806) s-a născut la Constantinopol, iar părinţii săi se numeau Gheorghe şi Eucratia. Urmând pilda tatălui său, Tarasie a ajuns la dregătoria de sfetnic împărătesc. Cu toate că avea o funcţie mare, Tarasie trăia în taină o viaţă de adâncă evlavie. În acea vreme, Biserica lui Hristos era tulburată de erezia iconoclastă. În 752 se ţinuse la Constantinopol un sinod în cadrul căruia această erezie biruise.
De aceea, mulţi creştini nu îndrăzneau să mărturisească învăţătura cea adevărată a Bisericii, moştenită de la Sfinţii Apostoli, conform căreia cinstirea icoanelor este permisă. În urma acelui sinod, împăraţii i-au întemniţat pe mulţi creştini care nu voiau să ardă sfintele icoane. În acele vremuri tulburi, ochii tuturor erau îndreptaţi spre Sfântul Tarasie pentru ca el să devină Patriarh al Constantinopolului. Însăşi împărăteasa Irina (797-802) l-a îndemnat să accepte înalta slujire. Sfântul Tarasie a primit aceasta, dar cu un singur preţ: împărăţia Bizanţului să adune într-un sinod pe toată lumea, pe solii întregii creştinătăţi, aşa încât să se refacă unitatea de credinţă.
Împărăteasa Irina a primit acest sfat, iar Sfântul Tarasie a fost sfinţit Patriarh al Constantinopolului şi a fost convocat astfel cel de-al 7-lea Sinod Ecumenic de la Niceea, în anul 787. La sinod, erezia iconoclastă a fost osândită, iar dreapta credinţă statornicită, şi anume aceea că cinstirea icoanei nu merge la icoana însăşi, ci la chipul înfăţişat pe ea. Deci, cârmuind Biserica lui Hristos timp de 22 de ani, Sfântul Tarasie s-a mutat în pace la Domnul. â
(Un articol de: Pr. Ştefan Sfarghie)