PărinÅ£ii lor erau păgâni, închinători la idoli, dar ele îÅŸi închinaseră viaÅ£a lui Hristos, ca ÅŸi învăţătorul lor, Sfântul preot Zoil. Fiind prinse cele trei surori, au fost aduse înaintea lui Sisinie, care le îndemna prin multe ispitiri ÅŸi ameninţări să se închine idolilor neînsufleÅ£iÅ£i. Însă ele îl înfruntau cu îndrăzneală rămânând statornice în credinÅ£a lor, zicând într-un singur glas că Îl preaslăvesc pe Domnul Hristos ÅŸi că sunt fericite să-ÅŸi dea viaÅ£a pentru El.
Înfuriat de cutezanÅ£a împotrivirii lor, Sisinie a poruncit ca Agapia ÅŸi Hionia să fie arse de vii. Åži aÅŸa, în cântece de laudă ÅŸi de mulÅ£umire, cele două fecioare ÅŸi-au dat sufletele în mâinile Domnului Hristos, ca niÅŸte muceniÅ£e vrednice de El. Irina, cea mai tânără dintre ele, a fost ameninÅ£ată cu aceeaÅŸi moarte, dar aceasta nu a descurajat-o, ci a mărturisit în continuare că este creÅŸtină. Apoi i s-a spus că dacă nu se va lepăda de Hristos, va fi dusă într-o casă de desfrânare.
Sfânta Irina a răspuns că este gata să îndure toate pentru numele lui Dumnezeu, pentru că necurăţia care se face fără de voie nu se socoteÅŸte păcat la Dumnezeu. Deci, a fost dusă de ostaÅŸi spre casa de desfrânare, dar, ajungând pe un deal, din rânduială dumnezeiască, cu o zi înainte de PaÅŸti, unul dintre soldaÅ£i ÅŸi-a încordat arcul ÅŸi, săgetând-o, a omorât-o pe Sfânta Irina. Åži aÅŸa ÅŸi-a dat sufletul ei curat în mâinile Mântuitorului Iisus Hristos, numărându-se astfel cu mucenicii.
