Părinţii lor erau păgâni, închinători la idoli, dar ele îşi închinaseră viaţa lui Hristos, ca şi învăţătorul lor, Sfântul preot Zoil. Fiind prinse cele trei surori, au fost aduse înaintea lui Sisinie, care le îndemna prin multe ispitiri şi ameninţări să se închine idolilor neînsufleţiţi. Însă ele îl înfruntau cu îndrăzneală rămânând statornice în credinţa lor, zicând într-un singur glas că Îl preaslăvesc pe Domnul Hristos şi că sunt fericite să-şi dea viaţa pentru El.
Înfuriat de cutezanţa împotrivirii lor, Sisinie a poruncit ca Agapia şi Hionia să fie arse de vii. Şi aşa, în cântece de laudă şi de mulţumire, cele două fecioare şi-au dat sufletele în mâinile Domnului Hristos, ca nişte muceniţe vrednice de El. Irina, cea mai tânără dintre ele, a fost ameninţată cu aceeaşi moarte, dar aceasta nu a descurajat-o, ci a mărturisit în continuare că este creştină. Apoi i s-a spus că dacă nu se va lepăda de Hristos, va fi dusă într-o casă de desfrânare.
Sfânta Irina a răspuns că este gata să îndure toate pentru numele lui Dumnezeu, pentru că necurăţia care se face fără de voie nu se socoteşte păcat la Dumnezeu. Deci, a fost dusă de ostaşi spre casa de desfrânare, dar, ajungând pe un deal, din rânduială dumnezeiască, cu o zi înainte de Paşti, unul dintre soldaţi şi-a încordat arcul şi, săgetând-o, a omorât-o pe Sfânta Irina. Şi aşa şi-a dat sufletul ei curat în mâinile Mântuitorului Iisus Hristos, numărându-se astfel cu mucenicii.