Numele lui Ioil înseamnă „dragostea lui Dumnezeu” ÅŸi el a prorocit după ce evreii s-au întors din robia babilonică. Ne-a lăsat o carte, împărÅ£ită ulterior în patru capitole, în care proroceÅŸte despre „Ziua Domnului”, adică despre ziua judecăţii din urmă ÅŸi despre făgăduinÅ£a mântuirii, prin revărsarea Duhului Sfânt peste lume, înainte de ziua judecăţii.
Ca simbol al judecăţii din urmă, Ioil descrie urgia unei năvăliri de lăcuste ÅŸi cheamă poporul să se întoarcă la Dumnezeu. Cât despre judecată, ea va avea loc la Ierusalim, în Valea lui Iosafat sau Valea Judecăţii. O altă noutate a prorociei sale este făgăduinÅ£a mântuirii prin revărsarea Duhului Sfânt peste lume, înainte de ziua judecăţii: „Dar după aceea, vărsa-voi Duhul Meu peste tot trupul, ÅŸi fiii ÅŸi fiicele voastre vor profeÅ£i, bătrânii voÅŸtri vise vor visa, iar tinerii voÅŸtri vedenii vor vedea. Chiar ÅŸi peste robi ÅŸi peste roabe voi vărsa Duhul Meu. Åži vă voi arăta semne minunate în cer ÅŸi pe pământ: sânge, foc ÅŸi stâlpi de fum; soarele se va întuneca ÅŸi luna va fi roÅŸie ca sângele, înainte de venirea zilei celei mari ÅŸi înfricoşătoare a Domnului. Åži oricine va chema numele Domnului se va izbăvi, căci în Muntele Sionului ÅŸi în Ierusalim va fi mântuirea, precum a zis Domnul; ÅŸi între cei mântuiÅ£i, numai cei ce cheamă pe Domnul” (Ioil 3, 1-5).
Tot în această zi pomenim pe Sfântul Uar, care a trăit în zilele împăratului Maximian Galeriu (293-311), născându-se în Egipt. El le purta de grijă creÅŸtinilor încarceraÅ£i de prigonitori ÅŸi chiar a mers înaintea dregătorului în locul unui creÅŸtin, care murise din cauza chinurilor. A murit ÅŸi el tot în acea zi din pricina loviturilor primite de la prigonitori, iar în zilele următoare au fost uciÅŸi ÅŸi ceilalÅ£i creÅŸtini închiÅŸi.
O creÅŸtină pe nume Cleopatra a avut grijă de mormintele sfinÅ£ilor, iar osemintele lui Uar le-a mutat în Palestina, nu departe de Tabor, unde a fost zidită o biserică.