Sfântul Proroc Elisei a fost de neam evreu, fiind fiul lui Şafat, din cetatea Abel Mehola, dinspre Iordan, şi a trăit cu 800 de ani înainte de naşterea Mântuitorului Iisus Hristos.

A primit darul prorociei şi a fost ucenicul marelui profet Ilie Tesviteanul. Viaţa sa se află descrisă în Vechiul Testament, în Cartea a 4-a Regilor, la capitolul al 2-lea. Copilăria şi tinereţea şi le-a petrecut alături de părinţi, ajutând la lucrarea câmpului. Ca profet, i-a mustrat pe cei nedrepţi, i-a certat pe asupritori, a îndreptat şi a vindecat mari suferinţe omeneşti. A îndulcit apele cele amare din Ierihon, a înviat morţi, a curăţat de lepră pe Neeman Sirianul, iar, după ce a murit, un mort necunoscut care a fost atins de moaştele sale a înviat (cf. 4 Regi 13, 21). Prorocul Elisei a întors inimile oamenilor din neamul său la credinţa strămoşilor, a lui Avraam, Isaac şi Iacov.

Astăzi, Biserica Ortodoxă îl pomeneşte și pe Sfântul Ierarh Metodie, care a fost Patriarhul Constantinopolului în timpul împărătesei Teodora (842-855). Acest sfânt şi mare arhiereu al lui Hristos s-a născut în Sicilia şi a trăit pe vremea împăraţilor Leon Armeanul (813-820) şi Teofil (829-842), luptători împotriva sfintelor icoane. În timpul împărătesei Teodora, ajungând Patriarh al Constantinopolului, a statornicit credinţa în icoane şi a proclamat, la anul 843, Duminica Triumfului Ortodoxiei împotriva ereziilor, stabilită în prima duminică din Postul Mare. Sfântul Ierarh Metodie, bine ocârmuind pe credincioşi, cu pace a trecut la Domnul în anul 846.