Apoi a mers la Mănăstirea Sfântului Leontie de la Rădăuţi, unde în scurt timp, datorită rugăciunii stăruitoare şi râvnei sale deosebite, a primit schima cea mare, primind numele Daniil. Nu după mult timp de la primirea schimei celei mari, s-a retras cu binecuvântarea stareţului său lângă pârâul Viteu, în pădurile din jurul Putnei, unde a locuit ca sihastru.
Între nenumăraţii săi fii duhovniceşti s-a numărat şi Sfântul Voievod Ştefan cel Mare (†1504), după cum ne arată cronicile vremii. Piatra de mormânt a cuviosului a fost aşezată de însuşi Sfântul Ştefan cel Mare, iar pe ea scrie: „Acesta este mormântul părintelui nostru David, Schimnicul Daniil”. Sfântul Cuvios Daniil Sihastrul a fost înmormântat la Mănăstirea Voroneţ, acolo unde povăţuise mulţi ucenici. Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române i-a înscris numele în Sinaxar în anul 1992.
Astăzi îi pomenim şi pe Sfinţii Mucenici Sebastian şi cei împreună cu dânsul, care au trăit pe vremea împăraţilor romani Diocleţian (284-305) şi Maximian (286- 305). Dintre mucenici, Sfântul Sebastian era chiar senator roman şi din această funcţie a reuşit să aducă la credinţa în Hristos mulţi conaţionali. Pornindu-se prigoană împotriva creştinilor, au fost prinşi Nicostrat, Claudiu, Castor, Tiburtie, Castul şi Zoe şi fiind chinuiţi mult şi-au dat sufletul în mâinile Domnului. Iar fericitul Sebastian a fost chemat de Diocleţian pentru a-l face să se lepede de Hristos.
Pentru că nu a voit aceasta, ostaşii au tras cu săgeţi în tot trupul său, la porunca împăratului şi, fiind încă viu, l-au zdrobit cu toiege. Şi aşa şi-a încredinţat cinstitul său suflet Domnului.