Sfântul Apostol Matia era unul dintre cei 70 de Apostoli ai Domnului Hristos, care s-a numărat apoi cu cei 12 Sfinţi Apostoli (Fapte 1, 26), în locul lui Iuda Iscarioteanul, cel care l-a vândut pe Mântuitorul pentru 30 de arginţi. După Învierea şi Înălţarea la cer a Domnului, comunitatea Apostolilor fiind neîmplinită, Sfântul Apostol Petru, cel mai în vârstă dintre ei, a luat cuvântul spunând că se cuvine a se împlini locul lui Iuda trădătorul. Astfel, au pus înainte pe doi: pe Iosif, numit Barsaba, zis şi Iustus, şi pe Matia (Fapte 1, 24-26), şi rugându-se au tras sorţii, iar aceştia au căzut pe Matia. Această alegere s-a întărit curând prin trimiterea asupra lui a Duhului Sfânt în chip de limbi de foc, precum a stat şi peste ceilalţi Sfinţi Apostoli. Despre viaţa Sfântului Apostol Matia nu ştim decât că şi-a închinat-o propovăduirii Evangheliei. După o veche tradiţie a Bisericii, el a predicat cuvântul Domnului în Etiopia. Acolo, a fost cumplit chinuit de păgâni şi, în cele din urmă, a fost ucis cu pietre, dându-şi astfel sufletul în mâinile lui Hristos. Sfintele sale moaşte se păstrează astăzi la Trier, în Germania.

Tot astăzi, Biserica Ortodoxă îi pomeneşte pe cei 10 Mucenici care au pătimit pentru icoana de aramă a Mântuitorului Iisus Hristos, ce era aşezată deasupra „Porţii de aramă”, zidită de binecredinciosul împărat Constantin cel Mare (306-337) în Constantinopol. Numele lor sunt: Iulian, Marcian, Ioan, Alexie, Dimitrie, Foca, Petru, Leon, Maria şi Teodosia şi au suferit cumplite chinuri pentru Hristos-Domnul, în timpul împăratului Leon al III-lea Isaurul (717-741), cel care prigonea sfintele icoane, socotindu-le chipuri cioplite şi idoli. Fiind prinşi, cei 10 cinstitori de Dumnezeu au fost întemniţaţi şi vreme de 80 de zile au primit de la chinuitori câte 500 de lovituri. Pentru că nu au renunţat la credinţa lor cea dreaptă, au fost scoşi pe uliţele cetăţii, iar în cele din urmă au fost ucişi.