Sfinții Mucenici Achepsima episcopul, Iosif preotul şi Aitala diaconul au trăit în Persia, în vremea regelui Sapor al 2-lea (309-379), prigonitorul creștinilor, în vreme ce peste romani au stăpânit, rând pe rând, împărații de la Sfântul Constantin cel Mare şi până la Teodosie cel Mare. Regii perșilor îi prigoneau pe creștini nu pentru că aceștia ar fi săvârșit fărădelegi, ci pentru faptul că numărul lor creștea din ce în ce mai mult, încât vechea religie păgână a perșilor era pe cale să dispară. Perșii se rugau în acea vreme la doi zei, unul al binelui şi altul al răului, se închinau soarelui şi focului şi beau sânge de animale. Deci, a dat Sapor poruncă în întreaga sa împărăție să fie uciși toți aceia care se închină lui Hristos. Şi au fost uciși fără cruțare mulți creștini care se aflau prin sate sau prin cetăți, chiar oameni apropiați regelui. În acea vreme, episcopul cetății Anita, fericitul Achepsima, a fost prins, el fiind bătrân de zile şi cinstit, având vârsta de 80 de ani. Nevrând să se închine soarelui şi focului, a fost bătut cu toiege ghimpoase. Apoi au fost prinși şi preotul Iosif, şi Aitala diaconul, vestiți pentru credința şi știința lor. Şi nevrând ei să se închine focului au fost bătuți cumplit, încât li se desprindea carnea de pe oase. Apoi, legându-i, i-au băgat în temniță lângă episcopul lor, Achepsima. Acolo au stat pătimitorii pentru Hristos trei ani, fiind scoși în fiecare lună la chinuri. După toate acestea, odată, scoțându-l iarăși pe fericitul episcop, ostașii l-au bătut până şi-a dat sufletul. Pe Iosif preotul şi pe Aitala diaconul, spânzurându-i cu capul în jos, i-au ucis cu pietre.