Orașul de la granița României, județul unde se agață harta în cui, polul sărăciei sau tărâmul neputinței? De câte ori nu am auzit aceste cuvinte în ultimii 30 de ani? Imaginea Botoșaniului, un loc menținut în subsidiarul politicii românești de decenii întregi, de multe ori plasat într-o zonă a promiscuității sociale, pare să se adâncească tot mai mult în lipsa unor măsuri ferme, a unor politici sociale bine ancorate în realitatea zilelor noastre.
Conferințe academice pentru un viitor care să ne amintească de trecut
Doi istorici, cercetători ai Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” – Academia Română, Filiala Iași, au revenit la Botoșani în cadrul unor conferințe menite să înlăture din conștiința cetățenilor, în special a tinerilor, prejudecăți sau mentalități legate de specificul unui oraș sau al unui județ privit deseori ca fiind de rangul doi sau trei, uneori chiar mai jos.
Zeci de liceeni din Botoșani au participat marți, 15 octombrie, la evenimentul organizat de Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași și Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Botoșani, conferința fiind de data aceasta dedicată istoriei și relațiilor economice ale orașului și județului Botoșani, eveniment care face parte din seria „De la istoria universală la istoria locală. Conferințele Institutului ”A.D. Xenopol” la Botoșani”.
Cei doi istorici, ambii originari din Botoșani, au prezentat două interesante comunicări. Astfel, dacă cercetătorul Remus Tanasă a vorbit despre ”Botoșaniul de secol XIX, un centru comercial la granița României”, colegul său, Alexandru D. Aioanei, a oferit un interesant expozeu despre ”Moldova, Botoșaniul și primele planuri cincinale (1950-1965)”.
O altfel de lecție de istorie
Elevii botoșăneni prezenți la conferință au beneficiat, timp de mai bine de o oră, de o altfel de lecție de istorie. S-a vorbit mai ales despre dezvoltarea și evoluția economică, urbană a orașului și județului Botoșani, cei doi cercetători oferind informații detaliate despre trecutul ținutului, despre cultura și educația cetățenilor în secolele trecute, dar și despre ce au însemnat cu adevărat Botoșanii în istoria României.
”Împreună cu colegul meu facem parte din generația tânără de istorici. De fiecare dată când avem de interacționat cu un public diferit trebuie să încercăm să ne adaptăm discursul ca interacțiunea să fie cât mai plăcută pentru toată lumea. Noi nu suntem nici profesori, nu vom avea o abordare ca la școală, dar nu venim nici cu o abordare strict științifică, pentru a nu plictisi”, a spus în debutul întâlnirii cu elevii din Botoșani istoricul Remus Tanasă.
Cercetătorul de la Institutul de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași a început prin a atrage atenția asupra nedreptății care i se face și astăzi județului care, dincolo de un incontestabil brand cultural, a avut un aport considerabil și în alte domenii de activitate.
”Ar fi de clarificat o anumită imagine pe care Botoșanii, orașul și județul de astăzi, o au în țară. Mulți ar vrea să asocieze și chiar asociază nu neapărat cu rea voință, imaginea unei regiuni care a dat multe personalități importante din punct de vedere cultural în România, dar care ar proveni dintr-o zonă săracă economic. Însă în sec. al XIX-lea această imagine nu stătea deloc în picioare, din contra. Botoșanii de sec. XIX, deci Botoșani și Dorohoi, erau o zonă importantă a țării”, a spus istoricul Remus Tanasă, acesta atenționând totodată că ”redescoperirea istoriei locale nu ar trebui lăsată la întâmplare, pentru că există riscul să se instaureze un soi de nostalgie stearpă după un trecut oarecum „glorios”.
De partea cealaltă, mai spune Remus Tanasă, ”resemnarea hrănită de utopia trecutului nu ajută la nimic”.
”Neajunsurile prezentului trebuie analizate critic și autocritic, câteodată chiar cu ironie, însă niciodată cu bășcălie. Dacă nu ne facem (auto)critica pentru ieri și pentru astăzi, nu vom fi capabili să întrevedem soluții pentru mâine. Fără (auto)critică am rămâne blocați într-o apatie exasperantă care refulează (așa cum din păcate se observă) printr-o migrație continuă înspre alte județe, regiuni sau țări și ne-ar ține prizonieri și dependenți economic de toanele unui guvern discreționar”, a precizat cercetătorul Remus Tanasă.
De la mărire la decădere
Nu mai puțină interesantă s-a dovedit a fi și intervenția istoricului Alexandru D. Aioanei, din cadrul aceluiași Institut de Istorie „A.D. Xenopol” din Iași. Oferind date concrete, exemple documentate și atent selecționate pentru un public tânăr, cercetătorul a creionat imaginea unui județ nu doar dezvoltat și în pas cu vremurile, dar pe alocuri chiar și revoluționar prin oamenii destoinici și vizionari.
”…la Botoșani funcționa o fabrică de confecții cu un capital social investit mai mare de 5.000.000 lei. Mai exista o Fabrică de zahăr și spirt la Ripiceni și două fabrici de sticlărie. (…) La începutul perioadei interbelice au existat la Botoșani câteva fabrici foarte cunoscute în epocă, unele depășind 100 de salariați. Pe lângă Fabrica de lenjerii „Hercules”, mai putem aminti aici Fabrica de mobilă „Leon Swartz”, Fabrica de jucării și păpuși „Teddy” sau Fabrica de cămăși „Florida”, a expus în cadrul conferinței istoricul Alexandru D. Aioanei.
Criza economică a afectat foarte serios orașul, unele dintre fabrici ori s-au închis, ori și-au diminuat serios producția și, evident, numărul de salariați.
”Multe fabrici s-au închis după Primul Război Mondial, conexiunile internaționale au dispărut, drept pentru care industria orașului producea doar pentru târgurile și satele din nordul Moldovei, fără a mai exporta. Schimbarea rutelor de transport şi mutarea axei comerciale pe valea Siretului au dezavantajat total urbea, făcând-o să piardă aproximativ o treime din populație şi astfel, orașe ce odinioară erau mult mai reduse ca număr de locuitori și importanță economică au ajuns să o depășească”, mai spune istoricul.
(În materiale viitoare vă vom prezenta detaliat cele două expuneri ale cercetătorilor de la Iași)