Timp de două ore, în sala Cinematografului Unirea, acolo unde a fost prezentat documentarul biografic și antropo-etnic "Filipovenii și cazacii lui Nekrasov", nu s-au derulat doar imagini ale unui film de excepţie. Botoşăneancă născută şi crescută în lipovenime, Ana Preda a mizat pe ceea ce le lipseşte oamenilor cel mai mult: identitatea. Căutarea în trecut şi nevoia de a afla cine sunt, de unde vin, de ce sunt aşa cum sunt.
8 ianuarie 2016, a doua zi de Crăciun în comunitatea creştinilor ortodocşi de rit vechi. Lipoveni de toate vârstele, botoşăneni mânaţi de curiozitate, ispitiţi de povestea oamenilor de lângă ei, prieteni, oficialităţi, iubitori de frumuseţi culturale, toţi au venit vineri să vadă, să afle, să înţeleagă.
"Mari emoţii mi-aţi produs fiecare în parte, pe măsură ce vă vedeam, colegi de clasă, doamna învăţătoare, profesori, lipovenii din cartierul în care am copilărit, oficialităţi. Nu pot să spun decât că acest documentar este o încununare a experienţei mele jurnalistice în televiziune. Gândindu-mă la un moment dat ce aş putea eu să întorc comunităţii care m-a format, astfel încât ceea ce fac eu să fie folositor, şi ce puteam face altceva – eu fiind obişnuită să fac producţie de televiziune – decât documentar, am ales să vorbesc despre ruşii lipoveni pentru că pe ei îi cunosc cel mai bine. M-am născut într-o familie de ruşi lipoveni, de staroveri, adică ortodocşi de rit vechi, în familia Paramanov, cred că cei mai mulţi dintre botoşăneni o cunosc. Sper ca ceea ce vedeţi să vă placă, să vă emoţioneze, pentru că m-am gândit în primul rând să vă aduc emoţie dincolo de informaţie. Este o scurtă istorie a comunităţii noastre, a lipovenilor din România, plecând de la informaţiile furnizate de specialişti, dar şi de la o poveste personală, a familiei mele. În decursul pregătirii documentarului m-am gândit să aduc în faţa spectatorilor istorici care s-au preocupat de-a lungul timpului de acest subiect, istoria staroverilor. Ca urmare au fost doi istorici din România, unul din Ucraina şi unul din Rusia", a spus Ana Preda în debutul întâlnirii de la Cinema Unirea.Traian Apetrei, directorul Teatrului Mihai Eminescu Botoşani, a punctat, la rândul său, câteva aspecte legate de timpul actual pe care îl străbatem, de zbuciumul mondial la care asistăm şi care are drept pricină intoleranţa religioasă.
"Această întâlnire, dincolo de emoţie, dincolo de patetismul întrevederii într-un asemenea cadru, mai are şi o altă categorie de simboluri. Lumea actuală se zdruncină din temelii, se zdruncină tocmai din pricina intoleranţei. Cred că lumea întreagă ar putea privi cu admiraţie spre Botoşani. Pentru că este un oraş, o urbe în care tocmai pe seama toleranţei trăiesc de sute de ani oameni cu convingeri religioase diferite", a spus Traian Apetrei.
Momente de înaltă emoţie au fost create prin derularea mesajelor înregistrate anume pentru acest moment de către doi lipoveni cunoscuţi, Ivan Patzaichin şi botoşăneanul Vlad Ivanov."Să arătăm copiilor noştri, prietenilor noştri, celor care locuiesc împreună cu noi, tradiţiile noastre. Cred că acest film are un impact important pentru toţi cei care vin alături de noi. Aş vrea să îi felicit pe cei care au iniţiat acest film, am cunoscut-o pe Ana Preda, care a pus foarte mult suflet în el. Meritul este al tuturor celor care au contribuit la realizarea acestui film. Eu vă invit din nou să veniţi şi în Deltă, să ne cunoaştem mai bine, iar eu, de câte ori voi avea posibilitatea, voi veni la dumneavoastră să vă văd", a transmis Ivan Patzaichin.
Şi Vlad Ivanov, în stilul caracteristic, s-a adresat cu umor, dragoste şi căldură lipovenilor aflaţi în sala Cinematografului Unirea.
"Vreau să vă salut şi, pentru că am această ocazie foarte frumoasă, să vă spun Crăciun fericit, să vă doresc un an nou senin şi cald în suflet, cu mulţi oameni dragi lângă dvs. Sunt bucuros că fac şi eu parte din acest proiect minunat pe care l-a făcut Ana, şi am petrecut împreună cu foarte mulţi oameni dragi, prijntre care şi Ivan, în Deltă, am trăit la filmare momente absolut unice. Vă mulţumesc tuturor, celor pe care vă cunosc şi care faceţi parte din comunitatea ruşilor lipoveni, pentru momentele absolut minunate din copilăria şi adolescenţa mea. Îmi sunt vii în memorie şi acum petrecerile fabuloase de la lipoveni, cântecele frumoase, mersul la biserică, toate lucrurile frumoase din mahalaua noastră de la Botoşani. Sunt bucuros că proiectul acesta s-a concretizat şi că putem fi martorii unei poveşti mari, din care facem şi noi parte. Vă iubesc mult de tot şi sper să rămâneţi în continuare la fel de frumoşi şi de calzi în suflet, să ne vedem cu drag de fiecare dată, să ne strângem mână, să ne pupăm de trei ori şi să ne zâmbim. Vă iubesc!", a spus actorul Vlad Ivanov, Dima, aşa cum i se spunea în copilărie pe uliţele din lipovenime.
Lipovean în România nu înseamnă neapărat Deltă și pescuit, bărboși habotnici sau femei albe, grase și frumoase. Există de aproape 300 de ani lipoveni așezați în comunități compacte în Bucovina și Moldova. Porecliți cândva “escavatoare cu bărbi pentru ușurința de a săpa iazuri și baraje cu hârlețul și lopata, generația bunicilor mei a fost în mare parte formată din pomicultori, legumicultori, constructori și, pe ici pe colo, negustori, spune Ana Preda în documentarul "Filipovenii și cazacii lui Nekrasov"."Am încercat să aflu câte generații din familia noastră de staroveri au locuit în România. Chiar dacă istoria celor de veche credință, a rușilor lipoveni, ne duce în trecut acum peste 350 de ani, familia Paramanov, prin stră-stră bunicul meu, Simeon, a ajuns aici în preajma anului 1850. De atunci până azi, s-au format deja 6 generații. În cei 165 de ani, din arborele familiei au dispărut trei dintre aceste generații", mărturisește autoarea documentarului, plecată în căutarea și înțelegerea rădăcinilor sale.
Documentarul "Filipovenii și cazacii lui Nekrasov" dezvăluie elementele identitare ale comunităților compacte de ruși-lipoveni din Botoșani, Sakalințî (sat Lipoveni din Suceava), Mila 23 și Sarichioi, printre eroii care apar în film, şi ale căror poveşti se dezvăluie spectatorilor, fiind şi Ivan Patzaichin şi Vlad Ivanov.
Povestea Anei Preda poate fi povestea noastră, a tuturor sau a fiecăruia în parte. Pentru că, dacă avem a învăţa ceva din această întâmplare culturală, este că avem nevoie să ştim cine suntem. Şi de ce suntem aşa cum suntem.
Citeste şi ANA PREDA: Întotdeauna mă voi întoarce cu drag la Botoşani şi la rădăcinile mele! FOTO, VIDEO
