Oraș prin definiție cultural, Botoșanii suferă de o vreme de un pasivism cronic, de o placiditate care ruinează nu doar clădiri/temple ale artei, cât mai ales prăbușesc în ignoranță și strecoară în societate o rigiditate spirituală pe care prea târziu o vom conștientiza. Săli de cinema fremătând doar la covorul roșu pe care calcă o vedetă de film, spectacole de teatru care strălucesc doar la premiere, simfonii săptămânale cufundate în săli cu câțiva spectatori. Orașul care învie doar la concertele gratuite, înmiresmate cu iz de cârnați și cu Bună seaaara, Botoșaaaani!
Venirea lui Alexa Visarion la Botoșani a strâns o grămăjoară de oameni. Cam cât să te simți, la propriu, "în largul tău". Scriitori, câțiva actori, niscaiva profesori îndrăgostiți de teatru, copii lipiți de scaun și cu neastâmpăr în privire. Cu toate acestea, regizorul născut la Bălușeni, și care tocmai a sărbătorit 70 de ani de viață, a vorbit ca și cum ar avea înainte-i o sală plină. Pentru că Alexa Visarion crede cu adevărat că dincolo de orice întâlnire există un fir ce va străbate orașul, timpul, lumea. Că cineva din sală "va duce mai departe esențialul a ceea ce se întâmplă" .
"Rezistăm și uităm. Ca să rămână ceva trebuie mai mult"
Întâlnirea cu Alexa Visarion a produs în fiecare o schimbare. Mai mare sau mai mică, mai mult sau mai puțin conștientizată. Pentru că regizorul nu îndeamnă de dragul imperativului spectaculos, nu se erijează în liderul de moment care interpretează un rol. Regizorul mai degrabă își folosește puterea spre a trezi. Iar trezirea nu duce către simpla existență, ci tocmai spre acțiunea concretă menită să schimbe ceva. “Noi nu facem altceva pentru a exista decât puținul justificativ. La un moment dat trebuie spus clar: Noi vrem și mai mult, vrem și o împlinire sau vrem să rezistăm? Rezistăm prin evenimente. Rezistăm și uităm. Ca să rămână ceva trebuie mai mult. Trebuie să cultivăm arta ca șansă de viață”, spune Alexa Visarion.
Publicul prezent joi, 28 septembrie, în sala de spectacole a Teatrului Mihai Eminescu, a beneficiat și de scurte secvențe din filmul "Alexa Visarion - Magia teatrului și filmului" - producție TVR, dar a beneficiat mai ales de o prezentare de carte care a oferit audienței nu doar perspective critice, ci mai ales a dezvăluit natura profund umană, complexitatea artistică și, nu în ultimul rând, meticulozitatea și concretețea cu care un regizor a reușit să portretizeze excepțional chipurile confraților săi. Un gest de generozitate, dar mai ales o contribuție valoroasă la istoria teatrului românesc.
Volumul "Împotriva uitării", de Alexa Visarion, a fost prezentat de către criticul ieșean Călin Ciobotari. "Marele pariu al unui memorialist este să faci din amintire un prezent cât se poate de prezent. Să nu vorbești despre trecut ca și cum ai vorbi despre un om foarte îndepărtat ție, ci să vorbești despre trecut ca despre ceva ce are concretețea acelei mese, bunăoară, ceva foarte palpabil. Să îmi arăți personajele din trecut ca pe niște contemporani ai mei. Actul acesta de remomorare nu îl poate face oricine. Alexa Visarion este de părere că există un timp valabil, care scapă perisabilului. Un timp care rămâne același, valid, numai în momentul în care este generat de artă. Arta noastră generează timp. E o afirmație de natură filosofică".
Natura filosofică, de altfel, este una care se regăsește în tot ceea ce face Alexa Visarion.
"Alexa Visarion este un gânditor", spune Călin Ciobotari, povestind apoi că un alt filon al cărții, în dimensiune memorialistică, îl reprezintă portretistica. "Este un excelent portretist. Mi se par foarte utile aceste rememorări. De regulă mă tem de festivismul care poate deveni patetic. Dar Alexa Visarion știe să vehiculeze, dincolo de o restricție afectivă, să vehiculeze informația. Afli lucruri noi despre Marinuș Moraru, despre George Constantin, despre Victor Rebengiuc. Brusc, personajele acestea îți apar în lumini pe care nu le știai, îți modifică unghiurile, îți modifică percepțiile".
"Împotriva uitării" este o carte și despre iubire, spune mai departe criticul. "Am înțeles că larghețea cu care Alexa Visarion folosește verbul acesta, a iubi, ține de formidabila lui sensibilitate. E o carte despre întrebările fundamentale. Pentru că Alexa Visarion, ca și Peter Brook, este un adept al întrebării. Fiecare dintre paginile acestei cărți reprezintă o contribuție la aceste întrebări fundamentale. Cine sunt eu, cine ești tu în teatru? Cine suntem noi în această sală, încotro ne îndreptăm în interiorul teatrului? Care este rostul Teatrului? Întrebări pe care dacă le aprofundezi îți modifică radical percepția".
Director de onoare al Teatrului Mihai Eminescu!
A urmat un moment de suflet: Alexa Visarion a primit titlul de Director de Onoare al Teatrului Mihai Eminescu. Maestru de ceremonii a fost Traian Apetrei, directorul Teatrului. "În semn de prețuire pentru slujirea îndelungată a teatrului și filmului românesc, pentru meritele de a fi clădit generații de actori și regizori, în calitate de profesor universitar, pentru serviciile aduse culturii române în străinătate, comunitatea botoșăneană acordă domnului Alexa Visarion Titlul de Director de onoare al Teatrului Mihai Eminescu Botoșani", a anunțat Traian Apetrei. Iar viceprimarul Marian Murariu a înmânat, din partea administrației locale, o diplomă de excelență, precum și un set de volume de poezie, cuprinzând laureații Premiului Național de Poezie "Mihai Eminescu", premiu ce se acordă la Botoșani.
Dincolo de încărcătura simbolică, Alexa Visarion vorbit despre dragostea pentru teatru. "Acest director de onoare înseamnă în primul rând dragoste față de teatru, înseamnă puterea de a crede în continuare în teatru, folosind întrebările, dar folosind și un anumit tip de investigație. Acest director de onoare înseamnă dragoste pentru ce se întâmplă în momentul de față în Teatrul Mihai Eminescu, vorbesc ca repertoriu, ca trupă, ca direcție privind șansa teatrului de a fi viu. Și mai înseamnă că acest director de onoare mă aduce alături de prietenii mei, de foștii mei colegi, de foștii mei profesori și îmi dă putere să cred că nu a fost degeaba".
"Nu mai avem culoar de lumină!"
Directorul Teatrului, Traian Apetrei, l-a provocat pe regizor să privească în viitor, din perspectiva responsabilității omului în fața timpului: "Ce credeți că se poate întâmpla spectaculos pentru Teatrul Mihai Eminescu? Pentru că, dacă noi ne străduim acum cu colegii să facem ceva, ce s-ar putea face pentru a aduce un nou moment de satisfacție pentru comunitate? Din unghiul al responsabilității omului în fața timpului".
Alexa Visarion a coborât în agitata lume a publicului și a actorului de teatru. A vorbit despre el și celălalt, despre noi și ceilalți, dar mai ales despre responsabilitate și conștientizare. "Eu nu știu multe lucruri, caut. Dar cred cu tărie că trebuie să legăm strâns emoția de gând, că trebuie să știm, și cei tineri în special, că există în cultura română poeți de mare valoare, să le știm poeziile, să știm că există compozitori pe care trebuie să îi cunoaștem, că există plasticieni de aleasă și nobilă calitate pe care trebuie să îi știm. Și că această țară a rezistat printr-o gândire care avea identitate și se racorda la ceea ce era important în lume. Trebuie să îl acceptăm pe celălalt. Celălalt există și el are dreptate. Celălalt există, indiferent că suntem în dispute de sport, economie. Asta înseamnă că putem avea dialog, că nu suntem pe poziție de forță. Mai trebuie să știm că artiștii nu se nasc la școală, ci se nasc prin școală. Ei nu învață la școală cum să devină artiști, se nasc prin școală pentru că învață cum să citească, să audă, cum să vorbească, cum trebuie să se deschidă spre lume ca lumea să-i primească. Și să credem că ceea ce construim puțin poate duce la un moment dat la o plinătate. Plinătatea înseamnă să vedem sala aceasta plină. Pentru asta trebuie să facem mai mult fiecare dintre noi. Sălile la Botoșani, în vremea copilăriei mele, erau arhipline la teatru, la filarmonică, la teatrul de păpuși. La întâlnirile legate de poezie erau arhipline. Era interes și culoar de lumină. Nu mai avem culoar de lumină pentru că astăzi suntem între job și supermarket. E cam puțin. Din păcate, prea mulți intruși în domenii cu care nu au nicio legătură pentru a dezvolta. Să facem doar ceea ce știm bine. Trebuie să facem teatrul cu artiști de teatru, pentru că între timp artiștii de teatru știu tot pentru că au citit, au masterate, au licență, au doctorate și au citit despre teatru. Cine a citit despre teatru nu poate face teatru. Citiți, dar nu credeți că ceea ce faceți prin lectură este ceea ce dezvoltă creativitatea, ci dezvoltă inteligența de a deveni creativ. Deci să facem totul mai serios".
Pentru cine dorește să îl asculte pe Alexa Visarion, vineri, 29 septembrie, la ora 12.00, îl va regăsi în Căminul Cultural "Alexa Visarion" - Bălușeni, unde are loc prezentarea spectacolului "Conu' Leonida față cu reacțiunea", de I.L.Caragiale, în interpretarea actorilor Teatrului Eminescu. Tot vineri, la Bălușeni are loc vernisajul expoziției "Constantin Draxin - un artist" - prezentată de scriitorul Gellu Dorian.
Evenimentul "Alexa Visarion - 70 " continuă sâmbătă, 30 septembrie. De la ora 12.00, tot la Căminul Cultural "Alexa Visarion" din Bălușeni se va desfășura un dialog cu Alexa Visarion, pe seama cărții "Împotriva uitării", urmat de acordarea Diplomei de excelență familiilor care au împlinit 50 de ani de căsătorie, prima Nuntă de aur sărbătorită fiind cea a familiei Veronica și Visarion Alexa. Concertul susținut de Fanfara Cordăreni va încheia evenimentul "Alexa Visarion - 70 ".
