S-a stins din viaţă, la vârsta de 76 de ani, unul dintre pictorii reprezentativi ai ultimei jumătăţi de secol. Considerat a fi ultimul zugrav al satului românesc, Ion Grigore şi-a construit destinul artistic prin talent, perseverenţă, o muncă asiduă şi receptivitate la tot ce se întâmplă în planul artistic, fără însă a se lăsa purtat de vâltoarea modernismului.

S-a născut pe 25 martie 1940, în satul Corni, din judetul Suceava. A urmat școala primară din sat și Liceul "Ștefan cel Mare" din Suceava. În 1964 a intrat la Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu", Secția de Artă monumentală, unde i-a avut profesori pe Ion Popescu Negreni, Gheorghe Popescu și Gheorghe Labin. A profesat apoi în cadrul aceleiași instituții o lungă perioadă de timp. In paralel, Ion Grigore a realizat numeroase lucrări de pictură murală la biserici precum cele din Valea Lupului, Săcele, Dealu, Bâldana sau Suceava dar și în instituții laice: Conservatorul din București, Liceul din Caracal, Muzeul Pompierilor din București.

Membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din anul 1968.

Lucrările sale s-au aflat de nenumărate ori pe simezele galeriilor de artă din Botoşani, nota tradiţională făcând ca tablourile lui Ion Grigore să fie inconfundabile prin stil, tematică şi cromatică.

"...un pictor, un artist- în general vorbind- trebuie să facă ceea ce ştie el mai bine, ce cunoaşte mai temeinic, tot ce iubeşte mai mult, ce se decantează din experienţa sa de viaţă, din obsesiile sale; starea de spirit, libertatea de a alege ce i se potriveşte, toate determină tematica operei sale. Eu sunt legat de lumea satului. Acolo m-am născut, sunt locurile copilăriei, ce le-am îndrăgit cel mai mult, este lumea ce o cunosc cel mai bine. Această lume vreau să o exprim în pictura mea, pentru că ea mă exprimă pefect", mărturisea Ion Grigore într-un interviu.

Dumnezeu să îl odihnească în pace!






 

CITEȘTE ȘI: "Biblioteca botoșăneană în doliu. ”Tata a fost o poveste despre cărți, despre ..."