La 2 aprilie, ministrul de Externe al U.R.S.S. a dat o declaraţie referitoare la intrarea trupelor sovietice pe teritoriul României, în care a precizat obiectivele militare ale Armatei Roşii.

"Armata Roşie, în urma victorioasei sale ofensive, a ajuns la râul Prut, care formează frontiera de stat între Uniunea Sovietică şi România. Acesta e primul pas spre restabilirea completă a frontierei de stat sovietice, stabilită cu România prin tratatul din 1940, pe care România l-a violat în mod perfid, prin atacul ei neprovocat din 1941, în alianţă cu Germania hitleristă. În momentul de faţă, Armata Roşie continuă operaţia de curăţire a teritoriului sovietic de trupele duşmane ce se mai află pe el şi se apropie timpul când întreaga frontieră a Uniunii Sovietice va fi complet restabilită. Guvernul sovietic aduce la cunoştinţă că Armata Roşie, urmărind armatele germano-române, a trecut Prutul şi a intrat pe teritoriul românesc. Comandantul suprem al Armatei Roşii a dat ordin unităţilor sovietice care înaintează să urmărească pe inamic până ce va fi înfrânt sau capitulează. În acelaşi timp, guvernul sovietic declară că el nu urmăreşte să dobândească nici o parte din teritoriul românesc şi nici să schimbe orânduirea socială din România. Înaintarea Armatei Roşii pe teritoriul românesc e cauzată numai de necesităţi militare şi de continuarea rezistenţei trupelor inamice".

CITEȘTE ȘI: "Tânăr rugat de un moldovean să-i aducă o mașină radiată, a fost prins în Vama..."

(Foto: Botoșaniul de odinioară)

7 aprilie 1944, ora 9.00

La ora 9, în ziua de 7 aprilie 1944, trupele sovietice comandate de colonelul Sajin au intrat în Botoşani „pe muzica automatelor”, relatează istoricul Marcel Varga.

Intrarea trupelor sovietice în oraşul Botoşani a fost prezentată în ziarului „Clopotul”, devenit publicație de propagandă comunistă. De aici aflăm că, la venirea rușilor ”eliberatori”, Botoşaniul rămăsese „al nimănui”.

De asemenea, la începutul lui octombrie 1944, ziariștii de la Clopotul scriau extaziați despre cum ziua de 7 aprilie a adus populaţiei din nordul Moldovei şi sudul Bucovinei întâlnirea „cu o nouă lume, cu o nouă mentalitate, cu un nou popor despre care a auzit atâta minciună, dar pe care nu l-a cunoscut cu adevărat decât acum; în loc de ură şi răzbunare, bunăvoinţă şi înţelegere; în loc de emfază şi trufie, simplitate şi corectitudine, în loc de porniri sângeroase şi cotropitoare, iubire de ţară şi de libertate, în loc de paradă deşartă, muncă şi conştiinciozitate”.

Pe 7 aprilie 1944, Armata Sovietică „eliberatoare” intra în Botoşani, „eliberând” oraşul, consemna și istoricul Ionel Bejenaru. Ziua era una a victoriei supreme pentru sovietici. Botoșaniul era prima localitate mare din România ”eliberată” de Armata Roșie, moment marcat la Moscova cu 15 salve de tun.

În fotografia de mai jos putem revedea întâmpinarea militarilor sovietici în Centrul Vechi de către cetățenii și lăutarii botoșăneni, în fața restaurantului Bucă Weinstein viitor Flora de pe colț cu strada Peneș Curcanul.

Era un moment istoric. Toată lumea se înghesuia să iasă în clișeele fotografului sovietic care ulterior vor apărea, o parte, prin gazetele de propagandă ale Kremlinului.  

(Foto: rosphoto.org)

Bombardamentul din 8 aprilie 1944

Germanii nu se lasă mai prejos și răspund a doua zi, pe 8 aprilie 1944, transformând orașul Botoșani în ruină. ”Este uimitoare precizia cu care escadrila germană, plecată de la Târgu Frumos, a nimicit aceste importante obiective botoşănene. Într-o convorbire avută cu cel care a fost primul primar al Botoşanilor, Carol Artberger – alias Emil Ardeleanu, primar instalat în 1944, reprezentând PCR, german de naţionalitate, convorbire derulată mai târziu, după 1990, cu puţin timp înaintea morţii sale, acesta nu ascundea ipoteza ca nemţii să fi avut chiar un „ghid” botoşănean. Plauzibil, nu?”, se întreba Ionel Bejenaru.

Așa a început, la Botoșani, ocupația sovietică.

Imaginea de mai sus ilustrează daunele provocate de bombardamentul german al Luftwaffe din seara de 7 spre 8 aprilie 1944 (începând cu ora 21). Fotografia, publicată de pagina Botoșaniul de odinioară, a fost realizată pe strada Cuza Vodă, în proximitatea Teatrului "Mihai Eminescu", cât şi a Pieței Unirii (acum Piaţa Revoluţiei) - afectată împreună cu multe alte străzi şi locaţii de bombele lansate din avioanele Stuka de bombardament în picaj.

”Se poate observa pe partea dreaptă că teatrul a fost afectat destul de tare de suflul și schijele bombei ce a căzut pe carosabilul străzii de lângă. Ce nu se vede, însă știm, este faptul că acoperișul teatrului a fost grav afectat de bombele incendiare. Dintr-un număr de bombe lansate din avioane asupra primăriei și teatrului, doar câteva au nimerit piața, teatrul și ultima probabil a fost cea care a căzut pe strada Cuza Vodă. Totuși, norocul nostru a fost că aviatorii nu au nimerit și clădirea primăriei. Trebuie menționat faptul că orașul era sub camuflaj de război, adică iluminatul stradal a fost tot timpul închis pe timp de noapte altfel daunele erau cu mult mai mari și devastatoare dacă atacau la lumina zilei. Cel mai probabil aviatorii s-au ghidat după lumina reflectată de lună pe acoperișurile de tablă ale caselor”, scriu administratorii paginii Botoșaniul de odinioară.

După bombardament, la faţa locului s-au deplasat autorităţile oraşului de atunci, printre ei și Carol Artberger, proaspăt numit ca primar al orașului. În fotografie mai pot fi văzuți un ofiţer superior sovietic, apoi prefectul judeţului, Dimitrie Russu (cel cu barbă), maiorul sovietic Popov, dar și translatorul sovieticilor din rândul botoşănenilor. În spate observându-se puţin, este şeful Poliţiei oraşului de atunci, Bisherman, mai aflăm din sursa citată.

În zonă a fost afectată grav de bombardament şi strada apropiată, Marchian, cât şi clădirile acesteia, precum Școala de băieţi nr. 1 Marchian.