Cauza directă a declanșării celui de-al doilea război mondial a constituit-o semnarea de către U.R.S.S. și Germania, la 23 august 1939, la Moscova, în biroul lui Stalin de la Kremlin, a pactului sovieto-nazist. Stalin și Hitler au convenit să împartă Europa de Est între ei, partea leului din pradă revenindu-i U.R.S.S.: teritorii din Finlanda, Țările Baltice, jumătate din Polonia, Basarabia și Nordul Bucovinei de la România. Tot prin acest pact, Hitler și Stalin au atacat Polonia în septembrie 1939, împărțind-o.
Așa-zisul tratat de neagresiune dintre cei doi dictatori totalitari a fost în realitate un târg între doi bandiți fioroși care au dispus după bunul lor plac de soarta a șase națiuni europene, dar și a Lumii. Ziaristul american William Shirer, în cartea sa „Les Troisieme Reich: des origines a la chute”, l-a numit un „târg cinic”, iar istoricul Florin Constantiniu „actul de brigandaj al secolului”. Hitler și Stalin au împărțit între ei Europa de Est, de la Marea Baltică la Marea Neagră, prin anexarea la textul tratatului a unui Protocol Secret care cuprindea patru articole.
Articolul 3 din Protocolul Secret prevedea că U.R.S.S. va anexa de la România Basarabia, iar Germania și-a declarat o totală lipsă de interes „pentru acele teritorii”. Pe lângă Basarabia, U.R.S.S. a solicitat României și Nordul Bucovinei, depășind cadrul înțelegerii cu Hitler. Dacă Adolf Hitler nu se opunea lui Stalin cu vehemență, în iunie 1940 U.R.S.S. ocupa întreaga Bucovină.
De acest articol 3 al Protocolului Secret se va prevala U.R.S.S., pe 26 iunie 1940, când va adresa României un ultimatum de o brutalitate nemaiîntâlnită în istorie. Stalin a amenințat România cu războiul de agresiune în caz că nu cedează Basarabia și Nordul Bucovinei imperiului sovietic. Pe 27 iunie 1940, U.R.S.S. adresează un al doilea ultimatum României, somând-o imperativ ca în patru zile să pună la dispoziția U.R.S.S. cele două provincii românești.
Cele două ultimatumuri ale U.R.S.S. adresate României, din 26 - 27 iunie 1940, constituie acte de agresiune neprovocată, acte de război. Acum intră România în al doilea război mondial, în iunie 1940, ca victimă, și nu cum susțin proștii și iudele, pe 22 iunie 1941, ca agresor.
Drept urmare, o imensă rușine națională a acoperit chipul României. Armata, dezonorată de o retragere fără luptă, provocată, umilită, dezarmată de trupele sovietice, n-a ripostat cu un singur foc de armă la toate batjocurile și ofensele aduse de sovietici. Uriașe avuții materiale au rămas pe loc, fiind capturate de inamic, iar populația românească lăsată la bunul plac al răzbunării alogenilor. Toate simbolurile statului român au fost batjocorite, zeci de mii de români bătuți, schingiuiți, uciși doar pentru vina de a fi români.
Răspunderea pentru Capitularea catastrofală României din vara anului 1940, responsabilitatea totală și legală aparține regelui Carol II care avea întreaga putere de decizie legală în statul român. Convocarea de către Carol II a Consiliului de Coroană, care să discute, chipurile, ce era de făcut în fața amenințării U.R.S.S., a fost un subterfugiu ieftin prin care Carol II urmărea să arunce responsabilitatea capitulării pe seama altora, cât și să-și ascundă lașitatea sa congenitală.
Așadar, pe 27 - 28 iunie 1940, România condusă de Carol II capitulează fără luptă în fața U.R.S.S., cedând Basarabia, Nordul Bucovinei și Herța. Catastrofa țării se va adânci în august - septembrie 1940, când Germania lui Hitler obligă România să cedeze Nord-Vestul Transilvaniei Ungariei și Sudul Dobrogei Bulgariei. Statul român pierde 100.000 de kilometri pătrați și 7.000.000 de locuitori, din care 6.000.000 erau etnici români.
La 80 de ani de la ultimatumul lui Stalin, ziua de 26 iunie 1940 este și va continua să rămână pentru poporul român „O ZI A INFAMIEI”.
Din acel an fatidic, cu excepția unui interval de timp de 3 ani, Basarabia, Nordul Bucovinei, Herța și Insula Șerpilor sunt înstrăinate. Iar faptul că, de câțiva ani buni, în Republica Moldova, stat creat de Stalin dintr-o parte a teritoriului Basarabiei, șef de stat este o slugă a Moscovei care, alături de așa-zise guverne democratice, duc o politică obedientă, de slugărnicie față de Rusia și de ură față de Patria istorică, dovedește că ZIUA INFAMIEI din 26 iunie 1940 s-a multiplicat la infinit devenind ZILELE INFAMIEI. Pentru poporul român, zilele de 26, 27 și 28 iunie 1940 reprezintă și vor reprezenta „Ora Zero a Nefericirii Noastre Istorice”.
Atâta timp cât nedreptatea istorică făcută poporului român și României, în iunie 1940, de către U.R.S.S. și Stalin, va continua să persiste, Sufletul, Conștiința colectivă ale Națiunii Române vor fi mereu îndurerate, îndoliate.
(Autor: Gică Manole, pentru Știri.Botoșani.Ro; foto: Historia)