Petru Remus Troteanu s-a născut pe 16 mai 1885, în Stâncești, județul Botoșani, unde a și copilărit. Era fiul lui Constantin Troteanu, învăţător şi preot, şi al Ruxandrei Nădejde. A trăit într-o ”casă bătrânească înconjurată de grădini pe care mâna marilor gospodari care au fost părinții mei au știut să o facă atât de frumoasă cum am întâlnit rareori de atunci încoace”, după cum mărturisea chiar artistul.
În perioada 1897-1904 urmează cursurile Liceul Internat din Iași, unde îl are ca profesor pe Garabet Ibrăileanu. La scurt timp după ce a absolvit Şcoala de Arte Frumoase din Bucureşti (1909), debutează la Saloanele Oficiale (1911), cu o pânză mare ”Vechea Moldovă”, fiind încununat cu premiul Il, pentru ca în anul următor, 1912, să fie distins cu premiul.
În anul 1914 decorează Biserica Armeană din București, iar în anul 1931 obține, prin concurs, numirea ca profesor la Academia de Arte Frumoase din Iaşi. Doi ani mai târziu (1933), pictează cu studenții săi biserica din Stânca, judeţul Botoşani.
Este tot mai solicitat, astfel că în 1934 îl regăsim la Cuejdin, judeţul Neamţ, unde pictează interiorul bisericii, ajutat de asemenea de către studenții săi, pentru ca un an mai târziu să picteze biserica din Stejarul, judeţul Neamţ. În anul 1937 se află la schitul Boureni, județul Iaşi.
Continuă activitatea universitară, la Academia de Arte Frumoase din Iaşi, unde introduce un curs de analiză critică comparată.
Pleacă pe front, fiind mobilizat pe lângă Marele cartier general, alături de o echipă de artiști plastici. În anul 1944 se mută la București.
În anul 1945, după o expoziție la Sala Dalles, criticul Ion Frunzetti scria în revista Vremea: "Domnul Troteanu, care expune în sala Dalles-ului, este un pictor cult, ceea ce se vede în pânzele sale ni se pare foarte sensibil la exerciţiile pur senzoriale ale vremii... ”.
Troteanu a pictat peisaje magnifice, târguri și piețe, dar mai ales portrete, în special de copii, care se remarcă prin coloristica luminoasă, prin mesajul clar, cu o interiorizare aparte, care atrage privitorul. Alături de prestigioase nume ca Oscar Han, Ion Jalea, Ignat Bendarik, Petre Bulgăraş fondează "Asociaţia artistică", iar împreună cu Aurel Băieşu, Adam Bălţatu reușește regruparea pictorilor şi sculptorilor, între anii 1921-1924. În 1921 înfiinţează "Asociaţia Salonul de toamnă", împreună cu Ionescu Doru, Paul Molda și George Chirovici.
”Îngerii” de la Ipotești
În 1939, Petru Remus Troteanu proiectează şi execută pictura bisericii de la Ipoteşti-Botoşani. Aici lucrează alături de Veronica Constantinescu, considerată a fi ”inspiratoarea figurilor îngereşti”.
Petru Remus Troteanu se stinge din viață în anul 1957, la București.
În septembrie-octombrie 1965, sub egida Muzeului Raional - Secţia de Artă Plastică, ocazionată de împlinirea a 80 de ani de la naşterea pictorului, s-a organizat, la Botoşani, prima Expoziţie Retrospectivă Petru Troteanu.
Este cunoscut îndeosebit datorită Bisericii de la Ipotești, ridicată prin subscripție publică de Cezar Petrescu și Nicolae Iorga, fiind singura biserică închinată unui poet - Mihai Eminescu.
În semn de doliu pentru pierderea poetului Mihai, ctitorii au hotărât ca sfinții pictați să poarte, pe veșnicie, aureole negre, în locul celor aurii. Familia regală a fost pictată pe peretele dedicat ctitorilor. Pe celălalt perete, Petru Remus Troteanu l-a redat pe Mihai Eminescu, în mărime naturală (aproximativ 1,70 m), pictat în postura unui tânăr de vreo douăzeci de ani.
21 de ani de la moartea ”inspiratoarei figurilor îngerești” de la Ipotești
Veronica Constantinescu se stingea din viață pe 16 mai 2004, în ziua în care se împlineau 119 ani de la nașterea pictorului Petru Remus Troteanu.
În 1939, când Petru Remus Troteanu picta biserica de la Ipotești, Veronica Constantinescu avea 27 de ani. Se născuse în Trușești, județul Botoșani, la 25 ianuarie 1912. Absolvise de trei ani Academia de Arte Frumoase din Iași, unde pictorul botoșănean îi fusese profesor. Încă din timpul studenției participă cu lucrări la o expoziție a tinerilor artiști și pictează decorurile pentru un spectacol de teatru cu tematică religioasă.
La Academia de Arte Frumoase din Iași studiase, pe lângă Petru Remus Troteanu, și cu Nicolae Tonitza sau Octav Băncilă. Imediat după absolvirea Academiei ieșene, Veronica Constantinescu a activat ca profesoară de desen la un liceu industrial din Iași.
După finalizarea bisericii de la Ipotești, în anul 1940, a organizat o școală de pictură pentru călugărițele de la Mănăstirea Văratec, unde artista se și călugărește, în același an.
Pentru cultura şi aptitudinile sale organizatorice, scrie Adrian Nicolae Petcu în Ziarul Lumina, după 1946 a fost remarcată de mitropolitul Justinian Marina. Din aceste motive, în 1949, Patriarhul Justinian a numit-o stareţă a Mănăstirii Agapia, acum stavropighie patriarhală, şi directoare a seminarului monahal care se organizase în acest aşezământ.
Mai târziu se întoarce în Târgu Neamț, de unde ulterior va pleca spre Humulești. Aici pictează biserica, în 1960, cu ocazia restaurării.
Se stinge din viață pe 16 mai 2004, la vârsta de 92 de ani. Este înmormântată în cimitirul Mănăstirii Agapia.
Astăzi, ”îngerii cu aureole negre” de la Ipotești nu mai există. Au fost rași de pe pereți, într-o acțiune de restaurare păguboasă din punct de vedere memorial, cultural, istoric.
.jpg)
