Un impresionant tezaur descoperit pe teritoriul judeÈ›ului BotoÈ™ani aproape de jumătatea secolului al XIX-lea a fost pierdut pentru totdeauna. Tezaurul a fost luat È™i dus în muzeele din Rusia. În schimb, românii s-au ales doar cu niÈ™te fotografii cu o parte dintre obiectele descoperite.
În satul Alba, comuna HudeÈ™ti, judeÈ›ul BotoÈ™ani, a fost descoperit, acum aproape două secole, unul dintre cele mai impresionante tezaure găsite pe teritoriul României. Era vorba despre inventarul unui mormânt, cel mai probabil ostrogotic din epoca migraÈ›iilor, despre care localnicii spun că era compus din multe obiecte de aur È™i pietre preÈ›ioase. Acest tezaur este însă o altă comoară pierdută definitiv de români.
„Mormântul crăiesei” È™i o comoară din nordul Moldovei
Satul Alba se află la aproximativ 60 de kilometri de municipiul BotoÈ™ani, în nordul extrem al României, undeva aproape de graniÈ›a României cu Ucraina. Cătunul se întinde într-o vale mărginită de coline È™i păduri dese. Zona este încărcată de istorie, de la vechile civilizaÈ›ii din zorii agriculturii È™i până la marile invazii ale tătarilor din Evul Mediu. Prin aceste locuri, situate într-o zonă de confluență culturală È™i etnică de-a lungul veacurilor, s-au perindat multe neamuri. În urma lor au lăsat urme de forturi, morminte È™i o mulÈ›ime de legende È™i mituri. Printre acestea se numără È™i povestea calului alb, cel care a dat È™i numele satului Alba.
Acel cal vrăjit ar fi aparÈ›inut unei crăiese din alte vremuri, o prinÈ›esă al cărui mormânt s-ar fi aflat într-un tumul uriaÈ™ din apropierea pădurii, nu departe de un iaz. Localnicii îi spun „mormântul crăiesei” È™i încă se tem de spiritele care ar sălășlui acolo. Oamenii au povestit din generaÈ›ie în generaÈ›ie despre comorile din mormântul crăiesei, dar È™i despre blestemele adunate de-a lungul veacurilor. Alte legende spun că această crăiasă, o femeie cu păr roÈ™cat, deosebit de frumoasă, urmărită de inamici, ar fi încercat să treacă iazul călare pe un cal alb, dar a murit înecată. De atunci spiritul ei ar bântui zona.
RuÈ™ii au luat tezaurul...românii au rămas cu pozele
Gheorghe Apătăchioaei, un profesor pensionar din HudeÈ™ti, care È™i-a dedicat întreaga viață istoriei locale, dar È™i alÈ›i specialiÈ™ti spun că la HudeÈ™ti, mormântul crăiesei este cât se poate de real. Este un tumul din epoca migraÈ›iilor, în cadrul Antichității Târzii sau în zorii Evului Mediu. Mai precis, se bănuieÈ™te că ar fi un mormânt de la finele secolului al IV-lea, din timpul invaziilor hunice dintre stepele nord-pontice către Europa Centrală. Mormântul a fost descoperit în secolul al XIX-lea după ce un grup de copii a găsit un artefact foarte valoros. Prin anul 1830, doi copii din Alba care pășteau vacile la câmp s-au aventurat prin zona „moghilei”, cum îi spuneau localnicii tumulului.
Din cauza furtunilor, un copac de la marginea movilei a fost smuls, ieÈ™ind cu rădăcinile în afară. În gaura creată copiii au găsit un vas strălucitor. Era de forma unui platou, foarte vechi. Cei doi copii l-au ascuns È™i când au avut răgaz au plecat cu o căruță către Darabani, unde l-au vândut unui negustor evreu. Obiectul a atras însă atenÈ›ia boierului din neamul BalÈ™, cel care stăpânea întinsele moÈ™ii din zona Darabaniului. Imediat È™i-a dat seama că este vorba despre un obiect din aur masiv. Copiii au fost daÈ›i în vileag. StrânÈ™i cu uÈ™a de oamenii boierului au spus unde au găsit vasul. Imediat, movila a fost disputată de boierii a căror moÈ™ii se învecinau pe hotarul de la Alba. Între timp, vestea descoperirii a ajuns la urechile guvernatorului rus de la IaÈ™i, având în vedere că Moldova se afla după 1829 È™i sub protectorat rusesc.
Acesta a trimis imediat oameni să sape tumulul. Gheorghe Apătăchioaie spune că înăuntru au găsit scheletul unui războinic cu păr lung È™i roÈ™cat. Alături de el se afla o adevărată comoară, dar È™i scheletul calului său. IniÈ›ial s-a crezut că este vorba despre un călăreÈ› de stepă.
„Mormântul a fost cercetat o singură dată, la începutul secolului al XIX-lea, cu metodele de atunci. Mărturiile vremii spun că acolo s-au găsit niÅŸte obiecte foarte valoroase. Noi È™tim despre el doar din niÈ™te poze care au apărut mai târziu È™i au fost expuse o perioadă la Primăria din HudeÈ™ti. Erau vase din aur, podoabe tot din metal preÈ›ios dar È™i arme. Sunt obiecte germanice. Inclusiv coiful este al unui germanic. Totodată, defunctul se spune că avea părul păstrat. Era lung ÅŸi roÅŸcat. De aceea au crezut că este o femeie ÅŸi i-au spus ”crăiasa”. După aceea ÅŸi-au dat seama că este un bărbat, un războinic, înarmat. A fost îngropat cu tot cu calul”, spune Gheorghe Apătăchioaei.
Războinicul era de fapt o războinică.....scheletul a rămas, tezaurul a fost luat
Cercetările ulterioare, dar nu recente, au arătat că de fapt defunctul era într-adevăr o „crăiasă”. Adică o femeie cu păr lung roÈ™cat, dar înarmată până în dinÈ›i È™i echipată de război. SpecialiÈ™tii cred că este o prinÈ›esă din neamul ostrogoÈ›ilor. Poate chiar È™i-a condus tribul în luptă È™i a fugit din calea hunilor, sfârÈ™ind pe lângă dealurile de la Alba. Avea două coifuri. Unul din fier, perfect pentru război, celălalt de prestigiu, din aur.
„Este o căpetenie ostrogotă, spuneau specialiÈ™ti care au studiat problema. S-a retras în urma invaziei hunice de după 370 d.Hr. A fost probabil urmărită, au avut loc lupte, iar ea a murit în aceea zonă. A fost înmormântată È™i depusă sub acel tumul. Inventarul era extraordinar”, spune Gheorge Apătăchioae.
Despre această descoperire extraordinară ar fi scris È™i cercetări importanÈ›i ai vremii, precum Désiré Raoul Rochette. Întregul inventar al mormântului, în special tezaurul, a fost luat È™i, spune profesorul botoșănean, dus în Rusia, la diferite muzee. Ulterior ar fi fost făcute poze care ar fi fost trimise hudeÈ™tenilor È™i expuse o vreme la Primărie. Acolo localnicii au putut admira coiful È™i alte părÈ›i ale comorii care a zăcut atâta timp în tumulul de lângă sat. Se spune că scheletul prinÈ›esei, dar È™i al calului ei ar fi rămas încă în tumul, dar încă nu au fost analizate.
Sursa Adevărul.ro