Dacă aş putea schiţa Botoşaniul actual pe o foaie, totul va fi gri, poate spre negru, cu o fetiţă îmbrăcată sărăcăcios, mergend pe nişte alei pustii înconjurată de blocuri ce aproape stau să cadă de atâta umezeală şi vechime.

Botoşaniul în care vreau să trăiesc din punct de vedere geografic şi istoric este acesta: frumos situat între două păduri, cu o istorie minunată şi cu spiritul eminescian plutind încă pe aceste meleaguri şi după atâta timp.

Dacă aş putea schiţa Botoşaniul actual pe o foaie, totul va fi gri, poate spre negru, cu o fetiţă îmbrăcată sărăcăcios, mergend pe nişte alei pustii înconjurată de blocuri ce aproape stau să cadă de atâta umezeală şi vechime. Dar totuşi, fata are un vis, un vis măreţ pentru ea. Care este acela? Visul este acela de a pleca cât mai repede de aici. De ce? Pentru că Botoşaniul nu ne învăţa să râdem, ci să fugim.

Trecând peste trista poveste de început, oraşul viitorului, în opinia mea, este mai luminos, un Botoşani mai primitor şi mult mai dezvoltat economic. Nu mai doresc să fim incluşi în lista oraşelor unde "harta se agăţă în cui" şi "economia stă în pod", vreau să avem grijă de gestiunea banilor, să coborâm "cu picioarele pe pamant" şi să ne reinventăm oraşul. Avem o frumuseţe de oraş, cu multe personalităţi ce ne-au făcut mândri că suntem botoşăneni.

Pornind de la Eminescu şi Iorga până la actorul debutant al vremurilor noastre, de la toţi avem câte ceva de învăţat: faptul că trebuie să contribuim fiacare dintre noi cu câte ceva, chiar şi cu ceva minor pentru dezvoltarea societăţii în care trăim. Să contribuim plantând o floare acolo unde creşte un firicel de iarbă, să punem o bancă între doi copaci înfrunziţi pentru un mediu mai estetic.

Oraşul în care vreau să trăiesc, în care vreau să revin (căci eu sunt fetiţa din poveste) este acela cu multe activităţi culturale, educative, şi de divertisment. Vreau mai multe muzee, vreau săli de teatru pline şi un cinematograf modernizat. Să scoatem adolescenţii din baruri şi terase şi să îi invităm la un film bun.

Soluţiile vin clar de la cei tineri, cu idei inovatoare şi profitabile. Îmi place idea parcului acvatic, hai că trăiesc să o văd şi pe asta (şi da, am doar 18 ani). Mă bucur că se renovează Pietonalul Unirii, dar mă îngrozesc restul străzilor din oraş. Pur şi simplu mă simt ca după război, sau poate edilii sapă după comori. Poate sunt cârcotaşă şi sceptică dar nu aştept să văd rezultatul căci ştiu că lucrările vor mai începe şi peste un an, maxim 2, căci se vor strica. De treabă de mântuială m-am săturat în oraşul asta.
 
Admir iniţiativa profesorilor mei din Laurian ce au creeat împreună cu noi, elevii, colţul nostru verde, "valul" de verdeaţă într-o "mare" de blocuri. Nu îmi laud liceul ci doar spun din experienţă, spaţiul verde din faţa Laurianului nou este munca noastră şi a profesorilor noştri pentru a avea un loc plăcut şi armonios. Credeţi-mă, zâmbesc în fiecare dimineaţă când ajung în dreptul liceului, ochii mei au cu ce se răsfăţa. Am crezut că prin acţiunea noastră îi facem pe alţii să mişte, dar nu s-a întâmplat asta. Este un Laurian nou într-un Botoşani vechi. Nicidecum nu va creşte iarbă dintr-un asfalt proaspăt turnat.

Puţini botoşăneni ştiu de rezervaţiile de la noi din judeţ. Avem plante unicat, pe cale de dispariţie ex: "Schiewerickia podolica" la Stefanesti şi Ripiceni, oare marilor edili măcar le-au fluturat pe la urechi aceste rezervaţii? În Bucecea conservăm plante specifice climei mediteraniene, urme de paleolitic s-au găsit în com. Ripiceni, la Ipotesti în afară de Casa M.Eminescu (ce presupun că este arhicunoscută) avem vestigii arheologice, cetăţi din sec VI-III,în.Hr. Avem chiar şi micii noştri "vulcani noroiosi" în com. Copalau.
 
De ce nu ne dezvoltăm turismul pornind de la aceste minunăţii? De ce nu includem bisericile şi mănăstirile din judeţ într-un tur al Moldovei şi Bucovinei?

Avem cu ce ne mândri, cu ce ne bucura inima şi sufletul, păcat că mulţi vom fugi de aici, vom părăsi oraşul natal pentru ceva mai bun. Staţi liniştiţi, edililor, nu rămân în Botoşani dacă faceţi ceva cu frumuseţile naturii, poate mai doresc şi un centru universitar aici, în Botoşani, în afară de facultăţile ce emit diplome pe banda rulantă, dar cred că acelea, prin taxe şi chirii va măresc bugetul local.

Locuitori ai Botosaniului vechi, haideţi să facem ceva, atât cât mai este timp pentru oraşul acesta. Să facem lucruri pentru ca noi, cei tineri să avem pentru ce ne întoarce aici într-un Botoşani nou.

Vreau ca peste ani să fiu mândră că m-am născut aici, iar copiilor mei să le prezint o istorie a oraşului meu natal şi să le arăt cât de mult am evoluat.

Hai să nu mai dezamăgim încă o generaţie, cine ştie, poate în ei stă viitorul nostru, ca al meu acum e cam distrus!


(Schiriac Andreea-Iuliana, eleva in clasa a XI-a la Colegiul National "A.T.Laurian" Botosani)


Nota Redactiei: Campania "Botosaniul in care vreau sa traiesc" are drept scop promovarea ideilor si sustinerea lor in vederea implementarii unor noi viziuni asupra orasului in care traim, viziuni pe care le dorim a fi constructive si aplicabile in viitorul apropiat sau mai indepartat. Din acest motiv, rugam insistent sa comentati cu decenta materialele publicate in cadrul acestei campanii, evitand in acest sens vendetele politice, mai ales ca aprecierile dumneavoastra ii vor ajuta pe organizatori sa stabileasca premiile campaniei, pe data de 23 aprilie!