Avea 26 de ani. A murit pe drumul care o aducea către casă, din Italia. Vestea a adus multă tristețe în inimile celor care au cunoscut-o. Lacrimile se amestecă acum cu amintirile despre Corina. Un om cu chip luminos, dar mai ales un om de o generozitate aparte, care a trăit nu doar pentru sine și copilul ei, ci pentru toți semenii care au avut nevoie de ajutor, fiind ea însăși abandonată de mică de familie.
”Pe Corina am cunoscut-o cu mulți ani în urmă, în timpul unei vizite într-un centru social din Botoșani. Mi-a atras atenția frumusețea ei și chipul ei luminos... însă sufletul ei de copil, de adolescent, era încercat de multe lupte și greutăți”, mărturisește astăzi preoteasa Anamaria Macuc.
Corina i-a mărturisit că se află în căutarea unui preot. ”S-a întâlnit cu soțul meu, care este preot, și astfel am păstrat legătura. Am vizitat-o la centrul social unde a crescut de mică, după ce familia a abandonat-o, apoi ne-am reîntâlnit în Italia, iar ultima dată la Biserica Pacea din Botoșani. A avut o viață grea, dar a continuat să lupte, să zâmbească, să se ridice...”, spune cu durere preoteasa.
Corina și-a dorit să clădească pentru fetița ei tot ceea ce ea nu a avut și, mai ales, să o înconjoare cu toată dragostea ei.
A muncit mulți ani în Italia. ”Am vizitat-o în Italia, unde muncea și unde ne-a găzduit cu multă dragoste, căldură și ospitalitate. Am plecat de acolo cu mașina încărcată la maximum cu hăinuțe și jucării pentru copiii nevoiași”.
De fiecare dată când venea în România pentru a-și vizita colegii de la Centrul din Pomârla și pe „mama” ei, una dintre îngrijitoarele pe care o considera mama ei, ”plătea o mașină (când nu avea mașina ei) doar pentru a veni la noi la biserică, în Botoșani, la Sfânta Liturghie, și pentru a ne revedea cu bucurie. Întotdeauna îmi aducea flori. Nu conta că era frig sau caniculă ori că fetița ei era foarte mică; ea nu uita niciodată, chiar și în vizitele scurte făcute în România, să treacă pe la noi și să ne îmbrățișeze”.
Se gândea mereu la cei nevoiași. ”Avea pachete chiar și pe bancheta din spate”.
„Cum ai reușit să vii cu mașina atât de încărcată tocmai din Italia, să conduci singură atâta drum și cu un copil mic după tine?”, a întrebat-o într-o zi preoteasa Anamaria Macuc.
„Eu nu uit niciodată că ați fost lângă mine atunci când am avut nevoie. Acum mă bucur să pot bucura și eu pe alții. Slavă lui Dumnezeu, fetița mea are tot ce își dorește și îmi doresc ca și alți copii să fie fericiți”, a răspuns Corina.
Corina venea acasă. Drumul Italia - România a fost ultimul, de data aceasta. Nu a mai reușit să ajungă " acasă", bucuroasă cu fetița ei pentru a-i revedea pe cei dragi, ci au plecat spre cele veșnice.
”Drum lin spre ceruri, dragă Corina, suflet luminos, încercat, blând și bun! Vă rog mult să o pomeniți în rugăciunile dumneavoastră pe Corina!”, a transmis preoteasa Anamaria Macuc.
