A murit o Mamă. Orice alt cuvânt în plus pare de prisos. Însă durerea se urieșește cu fiecare copil lăsat în urmă. Mădălina avea patru. Unul dintre ei a împlinit 7 ani chiar în ziua în care Mama urca la Ceruri.
Nu există tristețe mai mare decât un copil care își pierde Mama. La fel cum nu există prăpastie mai adâncă decât o Mamă care își pierde copilul. Mădălina avea patru, dar nu i-a părăsit, i-a luat cu ea în Cerul Mamelor-Înger, să îi protejeze și să vegheze asupra lor.
Comunitatea din Păltiniș, județul Botoșani, este încremenită de durere. Familia, vecinii, prietenii, profesorii școlii, preoții. Toți cei care au fost martori ai unei dureri care cu fiecare zi care trecea era tot mai mare și mai de netrecut.
A murit de ziua puiului ei
Mădălina era bolnavă, toți știau asta. Însă fiecare credea într-o minune. Mădălina credea doar în forța copiilor ei. La care s-a gândit până în ultima suflare, când l-a rugat pe prof. Vasile Postolache să îi sărbătorească cu câteva zile înainte puiul care împlinea 7 anișori...
”Încă plâng când știu că a pus dragostea de puii ei mai presus de boala ei... A vrut și m-a rugat să îi sărbatorim ziua puiului ei înainte, parcă știa că va pleca... Chiar de ziua lui”, spune profesorul.
Profesorii copiilor, copleșiți de durere
Oare ce simte un copil care pleacă dimineața la școală, crezând că mama - bolnavă - doarme, când de fapt ea murise?
Și când tatăl îi îmbracă în mare liniște, le pune ghiozdănelele în spate și îi duce la microbuzul școlar, gândindu-se cum le va da această cumplită veste, atunci când se vor întoarce de la școală?
Și oare ce simt patru copii de 11 ani, 9 ani, 7 ani împliniți chiar ieri și, respectiv, 4 ani, când vin acasă și mama nu-i în patul ei, bolnavă, nu-i întreabă nimic, nu vorbește, ci e într-o ”cutie mare” care ei nici nu știu că se numește sicriu?
Și durerea lor va fi și mai mare, atunci când vor realiza că ei niciodată nu vor mai avea cui spune MAMA.
”Nu e poveste tristă, scrisă pe internet, este crunta realitate din comunitatea noastră”, au transmis cadrele didactice, elevii și întreg personalul Școlii Păltiniș, care sunt alături de familia Antonesei Costel, în aceste zile când toți se despart de mama și soția Mădălina.
Să le fim alături, să alinam durerea copiilor, să-i ajutăm cum putem, să treacă peste această suferință, care oricum le schimbă destinul pentru tot restul vieții!
Și să ne rugăm lui Dumnezeu să nu simțim niciodată o durere așa de cumplită, ca cea pe care o simt acești copii acum!
Dumnezeu să o ierte!
Condoleanțe și putere familiei și întregii comunități!