Povestea de viață a lui Ionică Ilie, de 59 ani din comuna Leorda, județul Botoșani reprezintă, de fapt, povestea omului neputincios, sărac și bolnav din România. Imobilizat la pat, fără rude care să-l ajute și ducându-și zilele din mila vecinilor, Ionică Ilie reprezintă cazul social uitat de autorități, de asistenții sociali plătiți pentru a se îngriji de el și a nu-l lăsa singur într-o asemenea situație.
După un accident vascular cerebral suferit, Ionică Ilie a rămas imobilizat la pat și lăsat în voia sorții de cei care ar fi trebui să răspundă de soarta lui. A fost internat o perioadă la Spitalul Municipal din Dorohoi dar externat imediat, primind un certificat de handicap grad II, în baza căruia bărbatul primea doar 375 lei/lună. O sumă prea mică pentru nevoile lui zilnice și pentru a-și asigurarea tratamentului corespunzător bolii pe care o are.
De cazul său se ocupă Daniel Câșlariu, coordonatorul Asociației „Grup Civic” Botoșani care a reușit, cu ajutorul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului (DGASPC) Botoșani, să schimbe încadrarea în gradul de handicap. Bărbatul a fost reevaluat și a obținut certificatul care atestă că are handicap gradul I.
Dar singurătatea și lipsa de ajutor nu pot fi înlocuite cu nimic, iar apropierea iernii va complica situația bărbatului aflat în imposibilitatea financiară de a avea acces la o sursă de căldură.
Iată și povestea de viață a lui Ionică Ilie, prezentată de Daniel Câșlariu:
“Suferinţă, neputinţă, disperare, sărăcie, foame, singurătate – acestea sunt coordonatele vieţii lui Ionică Ilie, din Leorda. Cu fiecare nou proiect umanitar realizez că numărul persoanelor care au nevoie de ajutor este din ce în ce mai mare. Şi tot de fiecare dată mă întreb unde sunt cei care sunt plătiţi de stat să facă protecţie socială, de ce asistenţii sociali nu trec din casă în casă pentru a-i descoperi şi a-i ajuta pe cei lăsaţi în voia sorţii.
Ionică Ilie are 59 de ani şi a rămas imobilizat la pat în urma unui accident vascular cerebral. A fost internat o perioadă în spital, la Dorohoi, după care a fost trimis acasă. A primit un certificat de handicap gradul II, în baza căruia trebuia să primească doar 375 de lei pe lună. Este clar ca lumina zilei că, în situaţia lui, cu grave probleme de sănătate, cu aceşti bani nu se putea descurca.
Imobilizat la pat, fără rude şi trăind din mila vecinilor, mi-a spus că au fost perioade în care nu a mâncat nimic trei zile la rând. În locuinţă nu are condiţii, astfel că îşi făcea nevoile într-un lighean pus lângă pat. Mi-a spus că nu are lemne şi nici bani pentru a achita factura la energia electrică. Problemele medicale erau accentuate de spaima că nu va avea bani pentru medicamente şi pampers.
Cu ajutorul unor oameni cu suflet mare din cadrul Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului am reuşit să obţinem schimbarea încadrării în grad de handicap. Astfel, el a fost reevaluat şi a obţinut certificat care atestă că are handicap gradul I. Totodată, am reuşit să îl internăm într-un cămin, unde beneficiază de condiţii normale de trai, inclusiv de ajutor din partea unor cadre medicale.
Am reuşit astfel să îi demonstrăm că nu este singur pe lume, că sunt oameni cu suflet mare care îi pot schimba viaţa în bine, că îi pot aduce o rază de soare în cenuşiul vieţii lui.
Vă rog din suflet să ne ajutaţi pentru a-l putea ajuta! Dumnezeu să vă dea gânduri bune şi să vă răsplătească pentru toate faptele bune!”