Scrisoarea lui GABRIEL LIICEANU către Victor Ponta

Portret "fenomenologic" (în formă de epistolă) al unui candidat la preÈ™edinÈ›ia României

N-am simÈ›it niciodată nevoia să vă vorbesc. Dacă o fac acum este pentru că aspiraÈ›i, cu È™anse mari se zice, la funcÈ›ia de preÈ™edinte al țării. Iar fiind È™i È›ara mea, "îmi pasă". AÈ™a se face că mi-aÈ›i ajuns în mod fatal interlocutor.

Nu È™tiu dacă m-am aÈ™ezat vreodată cu mai multă nerăbdare (sentiment al urgenÈ›ei?) să scriu o scrisoare cuiva. DeÈ™i este, după cum vedeÈ›i, o "scrisoare deschisă", îmi imaginez tot timpul, scriind, că sunteÈ›i singurul cititor al rândurilor mele. Mai mult: am senzaÈ›ia, începând să scriu, că e ca È™i cum vom sta de vorbă singuri, privindu-vă în ochi È™i căutând punctul acela de inflexiune care trimite la ultima fărâmă de receptivitate din fiinÈ›a cuiva. Altfel spus, deÈ™i suntem pe scenă, am uitat de sală înainte de a începe spectacolul.

AÈ™ vrea să È™tiÈ›i de la bun început că nimic din ce-am să vă spun nu e menit să vă jignească. Nu de un "pamflet" e vorba aici, oricât de abrupte vor fi pe alocuri cuvintele. Ele nu vor face decât să descrie. Voi încerca să vă plimb prin față o oglindă, în speranÈ›a că aÈ›i putea fi dispus, fie È™i o clipă, să desluÈ™iÈ›i în ea imaginea celui care, candidând, îÈ™i propune să conducă o È›ară. Vă las să judecaÈ›i apoi  dacă, punându-vă în locul meu, v-aÈ›i da sau nu pe mâna lui.

Limbajul

Înainte de a deveni prim-ministru în urmă cu doi ani È™i jumătate, v-am remarcat prin cele câteva intervenÈ›ii din Parlament. Erau în linia maestrului dvs într-ale politicii, Adrian Năstase. ÎmpărtășeaÈ›i cu el aroganÈ›a aceea neÈ™lefuită caracteristică indivizilor care se confruntă cu puterea la prima generaÈ›ie È™i care, la nivelul cuvântului, se manifestă sub forma jignirii, a deriziunii È™i prin introducerea "glumiÈ›ei" în limbajul politic. AÈ›i supralicitat cât aÈ›i putut stilistica aceea bășcălios-năstăsiană de genul poantei cu număratul ouălor. Era de un prost gust desăvârÈ™it. Pe dvs v-a cucerit. Și v-a provocat. Îmi amintesc È™i-acum de scheciurile vulgare pe care le compuneaÈ›i acasă È™i pe care apoi le citeaÈ›i, mândru de umorul lor inexistent, amuzându-vă singur, de la tribuna Parlamentului.

O să-mi răspundeÈ›i poate că ăsta e un detaliu, care nu are nimic de-a face cu soarta țării È™i cu celelalte lucruri măreÈ›e de care vorbim aici. Dar nu e deloc aÈ™a È™i, nu întâmplător, trag prima tușă a portretului dvs începând cu acest "detaliu": pe poarta "miÈ™tocărelii", care, cu aportul dvs deloc neglijabil, a devenit un loc comun al limbajului public de la noi, a intrat golănismul în clasa politică. Au intrat analfabeÈ›ii, tipii al căror limbaj, înregistrat pe când puneau la cale afaceri dubioase, te făcea să crezi că ai descins în inima Ferentarilor. Au intrat miniÈ™tri ai culturii È™i ai învățământului incapabili de un acord gramatical corect. A intrat o È™leahtă de huligani publici, prezenÈ›i în fiecare seară la televizor, care făceau din cuvinte materia primă pentru minciună, sofism, ameninÈ›are, jignire. AÈ›i transformat clovnii în vedete ale partidului È™i aÈ›i lăsat neamendate înjurăturile lansate de la tribună la adresa procurorilor. AÈ›i cauÈ›ionat parlamentari PSD agresivi care, în discursurile lor, se inspirau din biografia lui Nero (?!), cerându-le colegilor de partid "să pună foc la toate judeÈ›ele din È›ară necolorate în roÈ™u". Pe scurt, aÈ›i reuÈ™it, prin propriile performanÈ›e lingvistice (un fel de insolenÈ›e de puber devenite stil de exprimare), cât È™i prin oamenii pe care i-aÈ›i tras după dvs  odată ajuns prim-ministru, să degradaÈ›i nu numai climatul public È™i starea noastră de spirit, dar È™i funcÈ›iile politice È™i administrative cele mai importante ale țării. V-aÈ›i obligat adversarii politici să folosească replici pe măsură È™i aÈ›i dus astfel la escaladarea fără precedent a vulgarității în viaÈ›a politică. Din acest punct de vedere, comparativ cu ce se întâmplă acum, primele parlamente româneÈ™ti de după 1990 semănau cu Camera Lorzilor. Ne-aÈ›i obligat pe toÈ›i să ne scăldăm zi de zi în această mocirlă lingvistică È™i, astfel, să devenim în proporÈ›ie de masă răi, agresivi È™i dureros de neciopliÈ›i.

Tupeul

În materie de cutezanță impudică ce depășeÈ™te orice limită, sunteÈ›i în clipa de față un performer. Cel mai mare. SunteÈ›i campionul. AÈ›i mers atât de departe cu tupeul în planul realului, încât nimeni nu are pretenÈ›ia că vă mai poate urma în planul cuvintelor. Pe scurt, ne-aÈ›i condamnat la Inexprimabil. Când e vorba de comportamentul dvs, pentru a-l  descrie, nu ne-a rămas decât interjecÈ›ia. Cam toÈ›i cei care ne pierdem timpul scriind am simÈ›it că, în faÈ›a libertăților pe care vi le luaÈ›i, puterea noastră de a formula intră în criză. Nu există în clipa de față un om al condeiului capabil să vă cânte insolenÈ›ele de pe scena publică, comportamentul discreÈ›ionar scăldat în dispreÈ›, aÈ™a cum, pe vremuri, cronicarii reuÈ™eau să dea o naraÈ›iune convenabilă a isprăvilor pe care le făcea câte un personaj pitoresc scăpat la cârma țării. AÈ™a încât, nu pot decât să enumăr, fad formulate pe lângă formidabila lor suculență, câteva dintre "faptele dvs de arme".

Să luăm ca pildă pentru început – nu vă grăbiÈ›i să daÈ›i, sastisit, din mână! – faimosul dvs plagiat. O, nu speraÈ›i că trecerea timpului îl va È™terge din memoria celor care contează! El vă însoÈ›eÈ™te ca o umbră È™i, la un moment dat, ea vă va ajunge din urmă È™i vă va înhăța. Plagiatul ăsta face parte din arhivele eterne ale lumii româneÈ™ti. Nu È™i dacă aÈ›i fi stat pitit prin nu È™tiu ce cută a societății. Dar aÈ™a, aÈ›i ieÈ™it pe scenă È™i aÈ›i început să faceÈ›i bezele cu aceeaÈ™i mână cu care vă trecuserăți în cont, printr-un simplu copy paste, aproape o sută de pagini. Chiar nu înÈ›elegeÈ›i că nu puteÈ›i defila fălos, la nesfârÈ™it, ca procuror, prim-ministru È™i ca eventual preÈ™edinte, cu o asemenea mârșăvie în portofoliul vieÈ›ii dvs? Ceea ce ne-a stupefiat pe toÈ›i cei care înÈ›elegeam caracterul scandalos al faptei dvs (în epocă, Dan Tăpălagă È™i-a încercat primul forÈ›ele în lupta cu punerea în cuvinte a acestei escrocherii – vezi articolul antologic De ce furi, procurorule?) a fost că aÈ›i putut, psihic È™i omeneÈ™te vorbind, să È›ineÈ›i piept acestei grozăvii date pe față. Faptul că aÈ›i reuÈ™it nu e un motiv de mândrie, ci mai degrabă un simptom îngrijorător. Orice om sănătos, după ce pățeÈ™te o poveste ca asta, moare de ruÈ™ine, dispare o vreme, se duce acasă È™i se bagă sub plapumă.

Îmi amintesc prima conferință de presă după declanÈ™area scandalului, când le arătaÈ›i ziariÈ™tilor cartea născută din furt. O tot răsfoiaÈ›i sub ochii camerelor È™i, încolăcindu-vă în minciuni puerile, cu o mină senină, explicaÈ›i de zor inexplicabilul. Doi ani mai târziu, aÈ›i avut tupeul să readuceÈ›i singur vorba despre "chestia aia" È™i să spuneÈ›i că până È™i o crimă se prescrie, darămite "aÈ™a ceva". Ei bine, cred că ar fi cazul să È™tiÈ›i că un plagiat n-are cum să se prescrie, nici măcar dacă, aÈ™a cum v-a sugerat recent dna Alina Mungiu, aÈ›i mai da un doctorat "pe bune", sub privirea ei exigentă.

Ce n-aÈ›i făcut atunci ca să È™tergeÈ›i de pe podeaua vieÈ›ii dvs petele astea de sânge care nu se lasă È™terse? AÈ›i desfiinÈ›at comisii academice constituite anume pentru acreditarea titlurilor universitare. V-aÈ›i pus mercenarii să le stingă membrilor comisiei lumina, în timp ce deliberau. AÈ›i înfiinÈ›at alte comisii, mamut, de câte patruzeci de oameni, ca ruÈ™inea participării la acoperirea unei crimei să se distribuie, verhovenskian, pe cât mai multe capete È™i verdictul să se piardă în anonimat. Ne-aÈ›i explicat, lăsându-ne perplecÈ™i, că în anul susÈ›inerii, 2003, nu existau reguli ferme pentru punerea ghilimelelor (?!), ca È™i cum, în lumea modernă, regulile citării sunt perisabile È™i ar putea evolua (sau s-ar negocia) de la un secol la altul. AÈ›i pus un coleg de partid, ministru È™i el, să ne explice (nouă!) că plagiatul face parte, de la Aristotel încoace, din obiceiurile academice ale Europei. Ce energie, ce armate de oameni aÈ›i pus în miÈ™care, ca să ne convingeÈ›i că de fapt nu vă văzuserăm toÈ›i în pielea goală, ci bine îmbrăcat, în complet, de la chiloÈ›i la È™ubă! Vi s-a atras atenÈ›ia că, de-acum înainte, toÈ›i È™efii de state, dând mâna cu dvs, vor È™ti mereu cu cine au de-a face È™i că hoÈ›ia asta se va rabate asupra imaginii poporului român: popor de hoÈ›i, vor spune, de vreme ce È™i-a ales un hoÈ› să-l reprezinte.

Totul a fost în zadar! AÈ›i fost, de fapt, redutabil! V-aÈ›i bazat oare pe faptul că 90% din poporul român nu È™tie ce-i un plagiat? (Asta e prima întrebare pe care, de doi ani încoace, i-o pun fiecărui È™ofer deîndată ce mă urc într-un taxi. Și, spre bucuria mea, am constatat că toÈ›i È™tiau. Unul dintre ei mi-a spus: "Sigur că È™tiu: îi furi unuia în cinci minute munca lui de un an-doi".) S-ar putea să fie aÈ™a. Poate că 90% dintre români nu È™tiu, È™i prea puÈ›in le pasă, de plagiatul dvs. Da, dar alde noi (plus È™oferii de taxi!) È™i străinii pe care-i întâlniÈ›i – È™tiu. Și-atunci, dacă aÈ™ vrea să mă exprim preÈ›ios, v-aÈ™ spune că vă ascundeÈ›i după o judecată cantitativă, acolo unde e nevoie de una de esență.

AÈ™ mai pomeni încă vreo două-trei din recentele dvs isprăvi. Legate tot de tupeu. Prima: în 2010, l-aÈ›i numit pe Mircea Cărtărescu "intelectualul Führer-ului". Acum, pe 8 octombrie, în preajma anunțării câÈ™tigătorului Nobel pentru Literatură, i-aÈ›i transmis că-i È›ineÈ›i pumnii pentru a doua zi, "ca să ne bucure cu un nou laureat". Un adevărat salt mortal pe care, privindu-l, Cărtărescu s-a mărginit să spună că "respinge cu dezgust" urările pe care i le făceaÈ›i. Nu v-a dat mai multă importanță. Nu a scos din recuzita scrisului său cuvinte pompoase pentru a-È™i exprima perplexitatea È™i sila.

Iarăși, recent, v-aÈ›i purtat față de ruÈ™i, cum bine s-a spus, ca un avocat al lor, căci aÈ›i intervenit în treburile justiÈ›iei È™i aÈ›i cerut procurorilor să ridice sechestrul pus pe stocurile de la Lukoil pentru fraudarea banilor poporului român. După care v-aÈ›i grăbit să-l denunÈ›aÈ›i pe Băsescu ambasadelor din România că atentează la independenÈ›a justiÈ›iei!

Românii n-au mai avut parte, în È›ara lor, de un spectacol de contorsionism de o asemenea anvergură. Patentul este sovietic. HruÈ™ciov se ducea să instaleze rachete în Cuba, după care declara că marele popor sovietic luptă pentru pace. Astăzi, Putin ocupă teritorii ucrainiene, după care îi acuză pe ucrainieni de agresivitate. Nu vreau să spun că tupeul dvs e cultivat sau că are surse de inspiraÈ›ie răsăritene. Sunt convins, dimpotrivă, că are puritatea unui zăcământ autohton. Și că ar putea să fie un dar al lui Dumnezeu făcut, prin dvs, poporului român: o terapie de È™oc, "terapia Ponta". Încep să cred că prin dvs lucrurile sunt împinse hăt-departe, până în punctul-limită al degradării lor. Și că, odată ajunse acolo, ele se vor retrage, cu maxima viteză de recul, într-un "înapoi" salvator. Iar în acel "înapoi" – către care ne îndreptăm dramatic cu ajutorul "terapiei Ponta" – vom redescoperi poate cândva tot ceea ce dvs ne-aÈ›i furat: decenÈ›a, pudoarea, bunul simÈ› È™i locul pe care fiecare dintre noi se cuvine să-l ocupe în societate. Și asta pentru motivul simplu că nimic nu poate stărui la nesfârÈ™it în inomabil.

AÈ™ mai spune că, înnăscut fiind, tupeul dvs s-a manifestat de fiecare dată în forme compatibile cu vârsta. Dar de-abia din clipa în care aÈ›i intrat în viaÈ›a politică, el È™i-a găsit debuÈ™eul, a devenit vizibil, nociv È™i a început să  înflorească cu adevărat, atingând, în ultimii doi-trei ani, formele lui de exprimare mature. Asta a fost pentru dvs politica românească de la ora actuală: debuÈ™eul pentru un viciu. Iar viaÈ›a politică de la noi s-a rostogolit atât de jos în aceÈ™ti 25 de ani, încât s-a dovedit pregătită pentru a-l primi È™i pentru a vi-l cultiva.

Minciuna

Este de fapt o componentă a tupeului dvs. Pentru că e minciună împotriva evidenÈ›elor. Dvs, de pildă, dacă aÈ›i fi pe jos, în țărână, aÈ›i susÈ›ine sus È™i tare că sunteÈ›i în È™a È™i călăriÈ›i voios. Minciuna are sens câtă vreme induce în eroare, câtă vreme îÈ™i păstrează forÈ›a de desfigurare. Dar minciuna dvs nu păcăleÈ™te pe nimeni (mă rog, pe nimeni dintre cei care au ieÈ™it din minoratul mental). Cei care v-au împins înainte vă acceptă aÈ™a cum sunteÈ›i È™i consideră pesemne că minciunile fac parte din "arsenalul" dvs, că asta e arma pe care o preferaÈ›i. Oricum pe ei nu-i afectează, câtă vreme vă pot utiliza în mod eficient. Nouă, celorlalÈ›i, minciunile dvs ne sunt băgate cu forÈ›a pe gât, devenind astfel o nemaipomenită formă de sfidare È™i dispreÈ›. "ÎÈ›i baÈ›i joc de mine?, se spune. Mă minÈ›i de la obraz?". MinÈ›ind în mod public È™i de la obraz, dvs ne dispreÈ›uiÈ›i pe toÈ›i.

Felul dvs de a minÈ›i a devenit legendar. "Minte È™i când îl întrebi cât e ceasul", mi-a spus despre dvs un prieten după vara lui 2012. Ceea ce-nseamnă că prezentarea distorsionată a lucrurilor a devenit la dvs un reflex. MinÈ›iÈ›i È™i când nu e necesar, ca să fiÈ›i sigur că veÈ›i minÈ›i cu rost dacă la o adică va fi necesar. Iarăși, acest tip de a minÈ›i nu face parte dintr-un sistem, aÈ™a cum se-ntâmpla în comunism. Acolo politicienii minÈ›eau solemn È™i uniform, de la nivelul unei minciuni colective È™i impersonale care, ca ideologie, îi îngloba pe toÈ›i È™i-i străjuia de undeva de deasupra capetelor lor. Pentru că toÈ›i minÈ›eau la fel, minciuna lor nici nu mai avea relief.

Dvs practicaÈ›i minciuna oportună, ocazională, la firul ierbii. La dvs, minciuna are personalitate. MinÈ›iÈ›i numai pe cont propriu, nu inspirat de vreo mare minciună colectivă. MinÈ›iÈ›i după cum vă bate vântul minciunii, după cum cad zarurile în ziua aceea, după ce potlogărie sau minciună anterioară trebuie să cârpiÈ›i. Rezultatul? O suită de afirmaÈ›ii punctuale care nu se adună în caracterul unificator al unei linii. Comportamentul dvs nu poate depăși nivelul punctului, nu poate deveni liniar, ca să nu mai vorbim că nu poate alcătui harta cu contururi ferme care e necesară pentru naÈ™terea unui caracter. Fiind făcut din milioanele de puncte dipersate ale minciunilor dvs, aÈ™adar neputând oferi garanÈ›ia unei coerenÈ›e morale, dvs nu aveÈ›i, obiectiv vorbind, caracter. E, È™i acesta, un viciu de construcÈ›ie, o malformaÈ›ie, un handicap din naÈ™tere. Cum naiba să vrei să conduci o È›ară în felul ăsta? GândiÈ›i-vă că, sculându-se dimineaÈ›a, românii nu vor È™ti niciodată în ce punct al minciunilor dvs se află în ziua aceea. Or, e extrem de neliniÈ™titor, de inconfortabil È™i de văduvitor de proiecte să nu È™tii niciodată exact pe ce lume eÈ™ti. Cu dvs ne putem culca seara în Europa È™i trezi a doua zi în China.

Incompetența

Nimeni nu ar putea spune ce anume È™tiÈ›i să faceÈ›i. Cred că nici dvs nu È™tiÈ›i. Formal vorbind, aÈ›i făcut studii juridice. Formal vorbind, aÈ›i dat È™i un doctorat în drept penal, dar, È›inând cont că un sfert din lucrare este un plagiat, adică un furt, faptul de a-È›i atesta calificarea în  penal recurgând la un gest infracÈ›ional (plagiatul este o infracÈ›iune) a reuÈ™it să împingă, în România, paradoxul pe culmi. Iarăși, deÈ™i o vreme aÈ›i fost procuror  în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de JustiÈ›ie ("secÈ›ia AnticorupÈ›ie, Urmărire Penală È™i Criminalistică"), ba chiar, se zice, aÈ›i fost trimis în Italia pentru a studia obiceiurile mafiei, România nu a beneficiat cu nimic de pe urma acestor funcÈ›ii È™i experienÈ›e. AÈ›i fi avut din plin ce face în anii aceia, odată revenit în È›ară. Erau anii în care în România se nășteau È™i începeau să se organizeze "grupuri infracÈ›onale". Nici unul dintre borfaÈ™ii politici care È™i-au început cariera atunci, marea majoritate din PSD, È™i care de câÈ›iva ani trec pe bandă pe la DNA nu apare în palmaresul dvs profesional. V-aÈ›i remarcat în schimb, odată ajuns È™ef al PSD-ului, prin zidul de protecÈ›ie pe care l-aÈ›i ridicat în jurul colegilor dvs de partid trimiÈ™i în judecată, al urmăriÈ›ilor  È™i al condamnaÈ›ilor penal. AÈ›i pus astfel în circulaÈ›ie un nou paradox: un procuror care conduce un partid de infractori È™i care È›ine, public, partea infractorilor!

AÈ™adar, ce È™tiÈ›i să faceÈ›i? Sigur este că È™tiÈ›i să-i jigniÈ›i pe cei care nu fac parte din lumea dvs. "FasciÈ™ti" i-aÈ›i numit pe câÈ›iva dintre intelectualii de seamă ai țării, folosind cuvinte al căror sens vă scapă. ȘtiÈ›i, aÈ™adar, să criminalizaÈ›i opÈ›iunile politice care nu vă convin. DeÈ™i oficial trăim într-o democraÈ›ie care garantează libertatea alegerii, v-am auzit în mai multe rânduri ameninÈ›ând cu o justiÈ›ie viitoare care, reglându-È™i conturile cu actualul preÈ™edinte, ar urma să È™i-o regleze È™i cu cei care au optat, politic, pentru el ("O să dea ei seama!").

Însă efectele incompetenÈ›ei (È™i nepăsării) dvs care au lovit È›ara vor apărea din plin la anul, când se va face bilanÈ›ul celor doi ani È™i jumătate de guvernare. Deja de-acum, pentru un ochi avizat, situaÈ›ia este alarmantă. E al treilea trimestru (neîncheiat) în care, pe fondul unei economii emergente, România se află în recesiune tehnică. Cu felul în care cheltuiÈ›i banii era firesc să ajungem aici. Nu vă pasă de unde se vor putea umple găurile finaciare apărute prin cheltuielile de la buget menite să vă atragă un capital de simpatie. Uluitoare este generozitatea electorală cu care împărÈ›iÈ›i alocaÈ›ii È™i subvenÈ›ii de stat, fără să È™tiÈ›i din ce vor fi acoperite în viitor datoriile făcute în numele lor. Când mai aruncaÈ›i cu câte o pomană în stânga È™i-n dreapta, folosiÈ›i cuvântul magic "sustenabil". SpuneÈ›i: e "sustenabilă" pomana. Dar n-aÈ›i explicat niciodată cum anume "se susÈ›ine" ea È™i nici cu ce drept o faceÈ›i, din banii noÈ™tri, tocmai în campania electorală.

Două sunt lucrurile pe care, cred, È™tiÈ›i să le faceÈ›i cu adevărat. Primul: aveÈ›i în mod cert vocaÈ›ie de arivist. V-aÈ›i cățărat atât de tenace pe scara vieÈ›ii încât iată, deÈ™i "cârlan" încă (vorba "bunicului" dvs Ion Iliescu), sunteÈ›i gata-gata să ajungeÈ›i la vârf. AÈ›i făcut-o cu o năucitoare lipsă de scrupule È™i cred că atunci când culisele acestei ascensiuni vor fi date complet pe față, lumea, ameÈ›ită până acum de "comedia Spânului", se va trezi în cele din urmă, îngrozită de anvergura mistificării. Deocamdată, din trusa dvs de cățărător, fac parte È™i tehnicile pentru secretizarea culiselor urcării.

Al doilea lucru pe care-l practicaÈ›i cu voluptate sunt giumbuÈ™lucurile. Le faceÈ›i în È™edinÈ›ele de guvern, la televizor, în public, deîndată ce vă pomeniÈ›i în faÈ›a microfoanelor. GiumbuÈ™lucuri, glumiÈ›e, bănculeÈ›e, bășcăliuÈ›e, miÈ™tocăreli, răspunsuri în doi peri peste tot… Măști, mascarale È™i mascarade. Și totul cu o mină zâmbăreață È™i trădând o nemăsurată încântare de sine.

Dar până la urmă, toate astea nu vă conferă decât pitorescul punctual al unui personaj. În fond, în spaÈ›iul diversiunii, al populismului È™i al tehnicilor acaparării, n-aÈ›i inventat nimic nou. Până la urmă, nu sunteÈ›i decât un urmaÈ™: nu faceÈ›i decât să duceÈ›i mai departe ceea ce aÈ›i primit de la înaintaÈ™ii dvs.

Moștenirea primită de la bunicul

Bunicul dvs politic, Ion Iliescu, s-a pomenit, la sfârÈ™itul lui ’89, cu un popor bolnav în braÈ›e. După patruzeci È™i cinci de ani de comunism, pacientul avea febră peste 40 de grade. Orice bun patriot ajuns în locul primului preÈ™edinte liber ales ar fi încercat să joace rolul medicului. I-ar fi predat bolnavului primele lecÈ›ii de democraÈ›ie, l-ar fi învățat primele noÈ›iuni de piață liberă È™i ar fi încercat să-l facă să se obiÈ™nuiască, încet-încet, cu lumina, prea tare după atâÈ›ia ani de umilință, a libertății. L-ar fi integrat, pe scurt, într-un vast program de recuperare.

Dar bunicul dvs (ales în mod liber de bolnavul febril) a preferat să-i crească bolnavului febra È™i să-i sporească delirul. Singurul lucru care l-a interesat a fost să le asigure celor care ne inoculaseră virusul înainte de 1990 o aterizare lină pe celălalt mal al istoriei. Avea nevoie în continuare de febra noastră. Cu un popor incult politic, È›inut decenii la rând departe de orice decizie, poÈ›i face orice. Și mai ales, vei fi sigur că-l va vota ani la rând, ca salvator, pe cel care nu va face decât să-l îmbolnăvească mai rău.

AÈ™adar, "bunicul" n-a vrut să facă din poporul român o societate de alegători liberi într-o democraÈ›ie matură, ci o masă de manevră în mâna unui partid unic, dusă cu zăhărelul pomenii de la un ciclu electoral la altul. Ce nu face un om sărac pentru un litru de ulei, pentru o masă în curtea bisericii, pentru un bal al primăriei cu mici È™i sarmale? Sărăcia este un ingredient esenÈ›ial în scenariul manipulării. Oamenii săraci nu pot gândi dincolo de ziua de mâine, nu fac planuri, nu caută soluÈ›ii. Oamenii săraci pot fi lesne introduÈ™i în ecuaÈ›ia lui "a cere" È™i "a primi".

AÈ™adar, bunicul dvs i-a crescut bolnavului febra, i-a cultivat maladia, a continuat să-l È›ină cu minÈ›ile sucite. Și toate astea spunând că, om de stânga fiind (inexact: un comunist nu e niciodată om de stânga, ci de extrema-stângă),  moare de dragul poporului. A dat drumul peste È›ară armatei de activiÈ™ti È™i securiÈ™ti ajunse cu bine, cum spuneam, pe noul țărm al istoriei. S-au uitat o vreme, temători, în jur, È™i-au pus o vreme piciorul în ghips, s-au lămurit cum stau lucrurile, apoi È™i-au aruncat vechile uniforme de "activiÈ™ti" È™i au reapărut radioÈ™i la rampă: acum purtau costume de "democraÈ›i" È™i "oameni de afaceri".

Primul lucru pe care l-au făcut: preluând canalele de comunicare ale societății, au folosit sistematic sofismul ca mod de manipulare. Orice tentativă de lustraÈ›ie a fost denunÈ›ată ca "vânătoare de vrăjitoare". Le-au creat investitorilor  străini, concurenÈ›i nedoriÈ›i, portretul de "capitaliÈ™ti rapace" È™i au ridicat împotriva lor scutul demagogic al formulei "nu ne vindem È›ara!". Aceste cuvinte magice le-au permis s-o acapareze ei È™i, obiectiv vorbind, au condamnat la subdezvoltare economia României. Împotriva celor care ar fi putut juca rolul de medic al societății, au pus "masele muncitoare" să strige "moarte intelectualilor!". Sub pulpana lungii  guvernări iliesciene a înflorit corupÈ›ia È™i s-a născut baronetul României, "capitalismul de cumetrie", cum l-a botezat atât de inspirat dl Iliescu însuÈ™i, tot el, apoi, asigurându-i toate condiÈ›iile ca să se dezvolte. Au pus, È™i au È›inut sub control politic până în ultima clipă, justiÈ›ia țării. Au pronat cu toÈ›ii pacea socială ("un preÈ™edinte pentru liniÈ™tea noastră"), care nu era altceva decât privilegiul acordat noului activ de partid de a fura în liniÈ™te È™i impunitate.

Pe această temelie a aÈ™ezat "bunicul" dvs tranziÈ›ia. Cine ar putea să numere exact deceniile cu care a întârziat el România să  apuce pe drumul bunăstării È™i al civilizaÈ›iei? Cine ar putea să măsoare întinderea răului inaugural pe care ni l-a făcut?

Exploatarea febrei pacientului

Trecând la conducerea  PSD-ului, aÈ›i preluat această moÈ™tenire. În fapt, un imperiu al corupÈ›iei È™i furtului organizat, producând pentru populaÈ›ia României, "ceas de ceas È™i clipă de clipă", sărăcie È™i dezolare. Fiul spiritual al dlui Iliescu È™i tatăl dvs politic, Adrian Năstase, i-a întărit graniÈ›ele, punând la punct tehnicile profesioniste de drenare ale banului public în buzunare particulare. AÈ›i preluat bolnavul bine îmbolnăvit. AveaÈ›i de făcut două lucruri. Mai întâi, trebuia să-i administraÈ›i în continuare drogul febrei, al pomenii È™i al minciunii. Dar, mai ales – È™i asta vă punea de la început o uriașă răspundere pe umeri – să le redaÈ›i jefuitorilor de bugete aflaÈ›i în vârful ierarhiei, pe lângă certitudinea conservării surselor de îmbogățire, È™i siguranÈ›a că se vor bucura, netulburaÈ›i de justiÈ›ie, de rodul furturilor trecute, prezente È™i viitoare.

Și prilejul nu s-a lăsat aÈ™teptat. Ne pregăteam să ieÈ™im din criză. Eram cu toÈ›ii la greu. Fără "măsuri de austeritate" se pare că nu prea aveam cum s-o scoatem la capăt. ȘtiaÈ›i È™i dvs prea bine că altă soluÈ›ie nu exista. Ar fi fost – momentul acesta de opintire pentru o È›ară întreagă – o minunată ocazie de conciliere politică a societății È™i un început de reconstrucÈ›ie a României. Într-un context ca acela, adversitățile politice ar fi trebuit să amuÈ›ească o vreme. Dar, în loc să vă pese de noi, aÈ›i mai crescut febra pacientului cu un grad. AÈ›i aÈ›âÈ›at în mod cinic È™i sălbatic populaÈ›ia împotriva celor care, pentru a ne scoate întregi la mal, se văzuseră constrânÈ™i să ia măsuri nepopulare. Au făcut-o È™tiind foarte bine că opoziÈ›ia îi poate transforma  în victima unui populism la îndemână. AÈ›i avut lipsa de fair play să recurgeÈ›i la el. I-aÈ›i demonizat pe cei care, alegând să scoată È›ara la liman, È™tiau prea bine că riscă să se înece ei. Din acel moment, eliminarea lui Traian Băsescu, tăietorul-de-pensii-È™i-salarii, a devenit È™i a rămas singurul punct în programul dvs politic. N-aÈ›i pierdut ocazia să-i daÈ›i în cap adversarului când era cu mâinile legate. Încercarea disperată de a-l da jos nu era altceva decât un mod de a împacheta în bine naÈ›ional spaimele care vă bântuiau fără încetare. EraÈ›i terorizat pur È™i simplu de gândul unei justiÈ›ii scăpate total de sub control politic. În locul unei solidarizări politice la greu, care v-ar fi legitimat pentru prima oară după 1990 ca un "partid pentru È›ară", È™i nu ca unul al răului organizat, aÈ›i preferat să sădiÈ›i, în minÈ›ile noastre febrile, fantasma dictatorului. De fapt, n-aÈ›i făcut decât să lipsiÈ›i România de punctul ei intern de echilibru. De când aÈ›i preluat guvernul, România nu mai e guvernată. CombinaÈ›iile de gaÈ™că, pe care le numiÈ›i "politică", vă acaparează tot timpul. Iar pe noi ne È›in cu sufletul la gură È™i ne dau senzaÈ›ia că ne aflăm în epicentrul unui cutremur perpetuu.  Ne-aÈ›i furat direcÈ›ia în care trebuia să mergem. Ce s-a petrecut în vara lui 2012 reprezintă, după mineriadele "bunicului", cel mai neprietenos act la adresa poporului român. AÈ›i fost atunci leit băieÈ›ilor răi din Portocala mecanică. PăreaÈ›i un huligan adolescent scăpat în magazinul de porÈ›elanuri al fragilei noastre democraÈ›ii. AÈ›i spart cu bâta obiecte preÈ›ioase, arse la foc mocnit, ani la rând, în cuptoarele renaÈ™terii chinuite ale acestui popor. Tot ce se căznise să iasă cu greu la lumină – Curtea ConstituÈ›ională, Avocatul Poporului, Institutul Cultural Român, Parlamentul însuÈ™i (aÈ›i încurajat migrarea subvenÈ›ionată a politicienilor de la un partid la altul) – a fost făcut zob în câteva zile.

Vin alegerile

Iar acum suntem în preajma alegerilor prezidenÈ›iale. Febra  pacientului trebuie exploatată din nou la maximum. O vreme, i se aduce acestuia la pat pomană. "I se dă". Ca È™i pe vremuri. "Ce se dă aici?" era întrebarea standard pe care o punea orice trecător când vedea o coadă. Și dacă socotea că are vreo È™ansă "să primească", se aÈ™eza È™i el la coadă "să i se dea". O, "se dădeau" de toate! Partidul, în grija È™i iubirea lui pentru noi, ne dădea când pâine, când ouă, când brânză, când schelete de pui. Câte puÈ›in din toate, pentru ca instinctul foamei È™i al vânătorii să fie mereu în alertă. Iar noi "primeam", când primeam,  pâine, ouă, brânză, schelete de pui. În aceste condiÈ›ii, mărfurile încetaseră să fie mărfuri, iar banii ajunseseră o formalitate. Se umbla cu banii într-un buzunar, È™i cu punga de plastic pliată în celălalt buzunar. EsenÈ›ial era să poÈ›i face ceva cu banii È™i punga. Iar când făceai, pentru că totul avea alura unui hazard binevoitor È™i a unei generozități al cărei autor rămânea în umbră (È™tiai, doar, că e "Partidul"), nu te puteai desprinde de senzaÈ›ia că È›i "se dăduse" È™i că "primiseÈ™i". Evident, ceea ce ni se "dădea" È™i ceea ce "primeam" era o infimă parte din ceea ce ni se lua.

Și dvs luaÈ›i din banii noÈ™tri È™i-i daÈ›i fără să ne-ntrebaÈ›i ce vrem să se facă cu ei. Îi daÈ›i sub formă de "alocaÈ›ii" lăcaÈ™elor de cult,  primăriilor comunale, copiilor de etnie romă – toate astea în plină campanie electorală.  Evident, pentru toată acestă generozitate È›intită, practicată pe banii noÈ™tri, primiÈ›i voturi. În fapt, aÈ›i alocat o parte din banii noÈ™tri alegerii dvs ca preÈ™edinte. SlujbaÈ™ii clerului sunt tranformaÈ›i în agenÈ›i electorali, primarii îÈ™i conduc plutoanele rurale la vot, etnia romă îÈ™i face peste noapte partid È™i declară pe față că "vă aÈ™teaptă la negocieri" È™i vă "sprijină". În preajma alegerilor, folosind banii publici, v-aÈ›i pus astfel la punct o adevărată armată electorală făcută din preoÈ›i, romi È™i primari. Ce democraÈ›ie e asta È™i ce "cursă electorală", când unul dintre candidaÈ›ii la prezidenÈ›iale ia startul avantajat de funcÈ›ia de prim-ministru È™i-È™i cumpără din bugetul de rezervă al țării alegători È™i agenÈ›i electorali? Până È™i locuitorul ultimului cătun ar trebui să È›ipe de indignare.

Dar lucrul cel mai grav este că aÈ›i ridicat la rang de politică de stat cea mai teribilă formă a ne-patriotismului: populismul. "Mândri că suntem români"? Într-un moment în care România se află în coada clasamentelor europene la mai toate capitolele importante ale vieÈ›ii (civilizaÈ›ie, salarii, sănătate, educaÈ›ie, mediu, È™osele…)? Mândri că suntem români putem fi când ne gândim la domnitorul Cuza, la Brătieni, la Carol I, la Spiru Haret, la Carol Davila, la Regina Maria, la Eminescu È™i Caragiale, la Cioran È™i la Mircea Cărtărescu, dar nu la Ponta È™i la guvernarea lui. Când unul dintre noi ridică glasul să spună în ce hal ne-a adus È›ara clasa politică a tranziÈ›iei, e denunÈ›at de corul huiduitorilor de profesie ca nepatriot. Nu patriotismul de paradă e pus în discuÈ›ie. Nu participarea ipocrită la hramuri È™i la plimbări de moaÈ™te e nepatriotică.  Nu anexarea politică în emisiuni de televiziune a unor copii medaliaÈ›i la concursuri de gimnastică sau la olimpiade de matematică e nepatriotică.  Nu menÈ›inerea în analfabetism a populaÈ›iei e nepatriotică. Nu surparea permanentă a instituÈ›iilor statului de drept È™i oblăduirea borfaÈ™ilor sunt nepatriotice. ArătaÈ›i cu degetul sunt cei care îndrăznesc să spună că se întâmplă toate astea. Și care o fac pentru că sunt răniÈ›i de moarte de imaginea unei populaÈ›ii care bântuie prin lume, fugind unde vede cu ochii de o È›ară devastată de hoÈ›ie, circ È™i minciună.

Final neașteptat. Un prinț shakespearian pe drumul Damascului

Am obosit să vă scriu. În momentele în care nu mai văd ieÈ™ire din urâÈ›enia în care ne faceÈ›i să trăim È™i pe care vreÈ›i s-o instalaÈ›i de-acum în inima vieÈ›ilor noastre, îmi imaginez o miraculoasă convertire. Îmi spun că aveÈ›i toate datele să faceÈ›i cel mai formidabil salt: să deveniÈ›i din persecutor al binelui – misionar al lui. Încerc să vă tentez, încerc să vă conving. AscultaÈ›i.

Cine serveÈ™te răul în mod călduÈ›, meschin, nespectaculos nu are de unde se converti. În schimb, cine e instalat în epicentrul lui – cine minte la scară mare, fură doctorate, face zid în jurul jefuitorilor de È›ară È™i-È™i pricopseÈ™te anturajul – are din plin terenul solid pentru a executa saltul mântuirii  sale. E nevoie de întreaga vizibilitate a răului, pentru ca binele să poată apărea la lumină prin contrast, ca forță eliberată. I-am invidiat întotdeauna pe cei care au ajuns să pășească pe drumul Damascului. Pentru că acolo alchimia morală e mirifică. Noi, ceilalÈ›i, trăim o viață întreagă zidiÈ›i în mediocritatea păcatelor noastre, pe care încercăm s-o domolim din când în când cu câte o faptă bună la fel de mediocră. MăreÈ›ia binelui, în schimb, apare când ea se opune unui rău măreÈ› venit nu din afară, ci din chiar viscerele lui. Dinlăuntrul aceleiaÈ™i persoane. Nu cred să existe fericire mai mare decât să trăieÈ™ti ziua în care simÈ›i cum pleacă demonii din tine. ÎnchipuiÈ›i-vă cum arată o inimă care bate diavoleÈ™te în slujba tuturor netrebniciilor lumii, schimbând deodată direcÈ›ia bătăilor, cu aceeaÈ™i patimă È™i forță, întru alinarea suferinÈ›elor omeneÈ™ti.

Dvs aveÈ›i toate datele pentru a realiza o răsturnare de proporÈ›ii. Poporul român, când nu È™tie să iasă din impas, aÈ™teaptă o minune. Nu vreÈ›i dvs să-i furnizaÈ›i minunea asta È™i să deveniÈ›i opusul a ceea ce sunteÈ›i? Nu vreÈ›i să fiÈ›i ca Henric, prinÈ› de Wales, fiul regelui Henric al IV-lea? Cel pe care prietenii de beÈ›ie È™i de netrebnicii cu care se-nhăitase, burduhănosul Falstaff în primul rând, maestrul lui în stricăciune, lăudăroÈ™enie, minciună È™i depravare, îl numeau Hal?  Cel despre care regele se întreba de unde anume se adunaseră în fiul său "atâtea patimi josnice, nevrednice, murdare, deșănÈ›ate, de unde-atât noroi? De unde cârdășia cu haimanale fără căpătâi"? Hal, cel care în preajma morÈ›ii tatălui devine opusul său, cel care se transformă în prinÈ›ul Henric, iar care din clipa în care îÈ™i pune, ajungând Henric al V-lea, coroana pe cap, îi spune lui Falstaff, vechiului dascăl al depravărilor sale, ca "sub strășnicia morÈ›ii, să plece la zece mile" de palatul său? Povestea asta e una dintre cele mai frumoase din câte se află în piesele istorice ale lui Shakespeare.

Nu sunteÈ›i tentat, o clipă, să intraÈ›i în legendă, ca prinÈ›ul Hal, pe poarta unei miraculoase convertiri? Să vă trimiteÈ›i socrul È™i pe ceilalÈ›i dascăli ai depravării, care v-au stat alături în toÈ›i aceÈ™ti ani, la zece mile de locuinÈ›a dvs? Vă daÈ›i seama ce show la scara istoriei aÈ›i putea regiza? Sunt tentat să spun acum din nou, aÈ™a cum am spus la capătul unui Apel pe care l-am scris în ultima zi a anului 1989: "Iar dacă veÈ›i da curs acestei chemări, veÈ›i primi recunoÈ™tinÈ›a noastră. Vă vom iubi".

Iar dacă nu puteÈ›i, atunci nu-mi mai rămâne decât să vă rog să vă înduraÈ›i de noi. Fie-vă milă de noi, domnule Ponta! Nu faceÈ›i să vină năpasta peste România, ajungând dvs preÈ™edinte al ei! Nu cred că în halul în care e acum, È›ara noastră ar suporta lesne lespedea răului pe care vă pregătiÈ›i să o aÈ™ezaÈ›i, pentru câÈ›iva ani buni, peste ea. Nu ne lăsaÈ›i să apucăm pe drumul lung È™i ocolit al "terapiei Ponta", la capătul căreia, dacă am mai exista ca popor, nu ne-am putea vindeca decât după ce vom fi băut până la capăt din paharul tuturor amărăciunilor noastre.

GABRIL LIICEANU,contributors.ro

 

 

 

Spune-ne opinia ta

Vezi alte știri publicate de Stiri Botosani

Botoșănean reținut de polițiști: Beat, s-a izbit cu mașina în gard, apoi a încercat să fugă de la locul accidentului!

astăzi, 12:05

PoliÈ›iÈ™tii din cadrul Serviciului Rutier, aflându-se în exercitarea atribuÈ›iilor de serviciu pe DN 29D, în comuna Stăuceni, au efectuat în cursul zilei de luni semnal de op...

FC Botoșani anunță transferul lui Alexandru Cristian Bota!

astăzi, 11:37

FC BotoÈ™ani a ajuns la o înÈ›elegere cu “U” Cluj pentru transferul sub formă de împrumut al mijlocaÈ™ului central Alexandru Cristian Bota. Produs 100% al “Șepcilor ...

Ei sunt viitorii ofițeri de poliție, aflați în practică la Botoșani!

astăzi, 11:15

Pe parcursul acestei etape de formare profesională, studenÈ›ii au ocazia să îÈ™i completeze pregătirea teoretică prin activități practice desfășurate alături de poliÈ›iÈ™ti cu experienÈ...