Cetățenii români care vor să lucreze în străinătate și care încheie un contract de mediere cu un furnizor de servicii de plasare vor trebui să le plătească acestora o sumă reprezentând valoarea cheltuielilor efectuate, dacă nu își respectă obligațiile ce le revin în urma semnării contractului.
Suma nu trebuie să depășească 200 de euro, cu excepția cazului în care au fost agreate contractual și plătite alte sume. Completările au fost incluse în legea privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate la finele lui 2021.
Potrivit completărilor aduse Legii nr. 156/2000 prin Legea nr. 296/2021, românii care merg să muncească în străinătate și care semnează un contract de mediere cu un agent sau furnizor de servicii de plasare vor trebui să achite cheltuielile efectuate de aceștia, dacă nu își respectă obligațiile asumate în contract, însă suma nu va putea să depășească 200 de euro decât în cazul în care prin contract au fost agreate și plătite alte sume.
Astfel, după modificările aduse, art. 17 din legea privind protecția cetățenilor români care lucrează în străinătate are următorul conținut:
„În cazul plasării în străinătate a unor lucrători cetățeni români care, după semnarea contractului de mediere, nu își respectă obligațiile ce decurg din acesta, lucrătorii sunt obligați să achite o sumă reprezentând contravaloarea cheltuielilor efectuate de către agentul de plasare sau de către furnizorul de servicii de plasare a forței de muncă, în baza documentelor justificative, fără ca această sumă să depășească 200 euro/lucrător, cu excepția cazului în care au fost agreate contractual și plătite alte sume”.
Potrivit legislației, agenții sau furnizorii de servicii de plasare pun în legătură angajatorul străin cu cetățenii români care doresc să plece în străinătate la muncă pe baza unor oferte de muncă ferme transmise din străinătate de către potențialii angajatori, scrie AvocatNet.ro.
Ofertele ferme din contractele încheiate trebuie să cuprindă, printre altele, următoarele informații:
- datele de identificare ale angajatorului străin, inclusiv domiciliul fiscal al acestuia;
- durata ofertei;
- funcția, meseria sau ocupația;
- durata angajării în luni/zile, condițiile de angajare, de încetare a angajării sau de reangajare;
- durata maximă a timpului de muncă și durata minimă a repausului periodic;
- remunerația brută și netă, tariful orar și/sau salariul lunar brut și net, moneda în care se efectuează plata, modalitățile de plată și datele de plată a salariului;
- sporuri, ore suplimentare și alte drepturi salariale;
- durata minimă a concediului de odihnă anual plătit, modul de acordare și drepturile bănești aferente concediului de odihnă, prevăzute în legislația statului de primire.
Începând de anul trecut, agențiile de plasare a forței de muncă în străinătate și furnizorii de servicii de plasare trebuie să respecte noi obligații, cum ar fi asigurarea transportului lucrătorilor în țara de destinație prin firme autorizate, în cazul grupurilor mai mari, informarea lucrătorilor despre condițiile și regulile speciale de intrare în statul de destinație și verificarea deținerii tuturor documentelor necesare. Dacă nu respectă aceste obligații, agențiile de plasare riscă amenzi cuprinse între 5.000 şi 40.000 lei.
Mai mult, lucrătorii români care lucrează în afara țării vor beneficia de măsuri de protecție în aproape toate țările din lume, după ce lista lor a fost extinsă la finalul anului trecut.