PETRU CRETIA
S-a stins din viata in 16 aprilie 1997. A urmat Facultatea de Limbi Clasice in cadrul Universitatii Bucuresti, luandu-si licenta in 1951.
Din 1952 pana in 1971 urmeaza o cariera universitara: este asistent, apoi lector la Sectia de Limbi Clasice a Facultatii de Litere din Bucuresti. Intre 1971 si 1975 este cercetator la Institutul de Filozofie.
Din 1975 editeaza, alaturi de Dumitru Vatamaniuc si un grup de auxiliari de la Muzeul Literaturii Romane, sub egida Academiei Romane, editia nationala a operei complete a poetului Mihai Eminescu.
Din 1971 coordoneaza, in colaborare cu Constantin Noica, editia Platon la Editura Stiintifica si Enciclopedica. Dupa 1989 conduce revista de istorie literara Manuscriptum.
Pasiunea sa pentru opera singulara a lui Eminescu era mult mai veche. Intre 1971 (la 20 de ani dupa ce-si luase licenta in filologie clasica) si 1975, Petru Cretia fusese cercetator la Institutul de Filosofie din Bucuresti. Dupa epurarea din 1975, ajunsese la Muzeul Literaturii Romane, unde lucrase la continuarea editiei critice a operei lui Eminescu, inceputa de Perpessicius. Lui Petru Cretia ii repugnau superficialitatea, lipsa masurii si festivismul.
Fara indoiala ca la 21 ianuarie, ziua sa de nastere, tonul festivist ar fi insemnat o nuca in perete. Ar fi fost nevoie doar de o consemnare a zilei eruditului care a scris, in "Norii", ca in fiinta omeneasca exista ceva ce nu se schimba niciodata: "Oricat am trai, oricate intamplari am indura sau am aduce in lume, oricate schimbari s-ar petrece in lume si in noi, ceva din noi ramane vesnic neschimbat. Fiind pasibili, este de cautat, prin continutul ei, forma prin definitie de neschimbat a pasiunilor noastre. Este posibil ca aceasta cautare sa fie fara rezultat, ori ca un rezultat inanalizabil si aproape mut. Dar e de incercat, intai in sfera amintirii, unde amagirea e poate graitoare, poate doar pe jumatate".
