Preotul Paul Iulius Negoita a abordat semnificația pomenilor făcute pentru persoanele decedate, subliniind că acestea nu sunt destinate să „hrănească” fizic morții, ci sunt mai degrabă un simbol al comuniunii spirituale între cei vii și cei plecați. El afirmă că aceste momente sunt despre reconectarea spirituală și amintirea celor care nu mai sunt printre noi.

Preotul subliniază că pomenirile de acest fel ar trebui să fie modeste, fără excese, și să se concentreze mai mult pe semnificația spirituală decât pe cantitatea de mâncare oferită. Scopul este să recreăm masa comuniunii cu cei dragi care nu mai sunt fizic prezenți, dar care sunt simțiți spiritual în timpul acestor ritualuri de pomenire.

Gestul de pomenire, spune preotul, are mai puțin de-a face cu hrana în sine și mai mult cu trăirea unor momente de reculegere și amintire.

„Morții nu mănâncă, însă eu am scotocit firesc prin pachetele primite la diverse momente ceremoniale și nu cred că sunt singurul. Pe de altă parte, și dacă ar mânca morții, ar mânca… foarte puțin. E minunat gestul de a reface masa comuniunii cu cei plecați. Fizic ei nu sunt, dar spiritual îi simți. Chiar dacă uneori tristețea e înlocuită cu ceva mai multă veselie, pomenirea celui ce nu stă la masă are loc. Nu, în niciun caz aceste întâlniri sau daruri nu sunt date să îndestuleze pe cineva, sau pentru că cineva ar economisi un prânz acasă, ci sunt, clipe ale unor întâlniri spirituale, care se sting ușor, după un ritm aproape natural. Totuși, așa cum spuneam mai sus… dacă ar mânca cei ce nu mai sunt pe aici cu noi, ar mânca foarte puțin. Deci, fără fast, fără zgomot, fără cantități, fără reguli numerice și cantitative, care să înglodeze. Puțin, cu suflet și e destul!”, a scris preotul Paul Iulius Negoiță pe pagină persoanlă.