Vreau să fiu capabilă şi inteligentă
Eu m-am săturat să aud asta: "mai frumoase ca româncele nu-s". Vreau să fiu urâtă şi să pot avea alte calităţi care, se pare, sunt rezervate altora.
Vreau să fiu capabilă şi inteligentă, chiar dacă îmi fac părul blond. Pentru că pe româncele blonde natural le vezi mai mult prin Ardeal, unde, probabil, s-au "amestecat" cu saşii, iar bancurile cu blonde sunt doar bancuri.
În rest, moldovencele, muntencele, dobrogencencele… suntem brunete! De-aia ne şi vopsim, pentru că orice femeie vrea să arate altfel decât cum s-a născut.
Unele fac modificări mai drastice şi încep să arate precum păpuşile de plastic, tatuate si bronzate artificial şi aşa de diferite faţă de cum erau, încât părinţii le fac examenul ADN, de fiecare dată când mai merg şi ele pe acasă. Să fie siguri că nu primesc vreo rătăcită pe prispă.
Din fericire, nu toate ne pierdem săptămânile în centrele de frumuseţe, ne ajunge o cremă hidratantă şi un pic de maglavais pe ochi, când ieşim din casă. Pentru că avem şi alte interese în viaţă, vrem să fim şi altfel, nu numai "cele mai frumoase din univers".
Deci, dragi concetăţene, voi chiar nu v-aţi săturat să fiţi evaluate ca nişte iepe la târg? Iepele sunt femelele cailor, adică alea bune doar de călărit şi (uneori, când calul vrea să-şi perpetueze specia) de făcut mânji.
Trebuie să fie frumoase, cu părul ţesălat bine, cu dinţii sănătoşi, spinarea curbată bine, ca să se poată sta bine în şa… şi cam atât.
Iepelor nu li se cere să fie inteligente, să fie capabile să conducă o afacere, să facă politică, să ocupe o funcţie importantă. Pentru că, dacă sunt frumoase, îşi vor câştiga ele poziţiile de favoare prin…alte mijloace. Că altfel n-ar putea, nu le-ar duce capul! Sunt iepe, sunt femele şi mai sunt şi frumoase, deci e imposibil!
Cam aşa ne văd cei care continuă să spună: româncele sunt cele mai frumoase. Cel mai trist e că româncele însele fac aceste afirmaţii, ca şi cum le-ar fi orbit şi pe ele virusul ăla care le face să vadă în jurul lor doar potenţiale concurente pentru Miss Univers.
Vi s-a întâmplat şi vouă să o criticaţi pe vreo “starletă autohtonă, prea dezbrăcată şi cu prea mare densitate de plastic în corp, dar prea mică densitate de talent, şi să fiţi imediat tamponate de vreo conaţională cu (în cel mai fericit caz): "eşti invidioasă, probabil tu eşti urâtă ca dracu’. Mai dă şi tu pe la un centru de frumuseţe"? Frumuseţea a devenit metru de măsură… ce tristeţe!
Acum câţiva ani, l-am auzit pe un băgător de seamă la televizor care afirma: "Femeile din est sunt precum franzelele franţuzeşti: le bagi la subţioară şi le duci cu tine". Măgulitor, nu-i aşa?
Haideţi, măi, fetelor! Timpurile târgurilor de fete au apus de mult! Combateţi această tendinţă de a fi considerate (doar) cele mai frumoase! Cereţi-vă şi voi dreptul de a fi urâte sau măcar drăguţe, dacă urâţenia vă sperie! Revendicaţi-vă dreptul de a fi inteligente şi capabile, nu vă mai vindeţi pielea aşa de ieftin.
Frumuseţea e subiectivă şi, se zice, stă în ochii celui care priveşte. Dar ea trece; până şi hărnicia – cu care ne auto lăudăm - are momentele ei de black-out (să nu-mi spuneţi că voi chiar aveţi chef să spălaţi, călcaţi şi gătiţi oricând).
Inteligenţa, cultura, înţelepciunea sunt pentru totdeauna. Mai mult, ele cresc continuu pe toată durata vieţii şi menţin creierul tânăr…. Bineînţeles, dacă nu sunteţi prea ocupate în faţa oglinzii.
Iar bărbaţilor le pot spune o frază care circulă pe net: nu aţi înţeles că trebuie să căutaţi o fată cu creier? Pentru că sâni şi popouri şi alte... alea le avem toate!
Astea fiind spuse, eu sunt urâtă şi mă mândresc cu asta. Na, că eu am zis-o! Cine-i următoarea?
(Irena Cara)
