Companiile continuă să facă ordine nu doar în rândul angajaÅ£ilor din posturile de execuÅ£ie, ci ÅŸi în rândul celor ce îi conduc. Uneori, prezenÅ£a lor pe statul de plată nu s-a mai justificat ÅŸi sub pretextul "optimizării costurilor" angajaÅ£ii au ieÅŸit din schemă. "Cei mai mulÅ£i se simt nedreptăţiÅ£i ÅŸi spun că au fost concediaÅ£i abuziv, iar alÅ£ii nu vor decât să se răzbune pe fostul angajator", spunea anterior avocatul Iulian Pătrăşcanu.
Radu Furnică, preÅŸedintele firmei Leadership Development Solution, care a recrutat de-a lungul carierei peste 600 de manageri de top, spune că profilul managerilor cu cele mai multe ÅŸanse de a încheia o clauză de exit este extrem de exclusivist ÅŸi indică personajele cu funcÅ£ii de preÅŸedinte sau vicepreÅŸedinte de companie, din domenii puternice, precum serviciile financiare, ÅŸi cu experienţă de măcar 20 de ani în spate. La plecare, aceÅŸtia pot primi între ÅŸase ÅŸi 12 salarii compensatorii, în funcÅ£ie de poziÅ£ia ocupată ÅŸi de negocierea initială.
Există totuÅŸi ÅŸi cazuri ce ies din tipare. "Discutam cu un manager din FMCG, care îmi spunea că ÅŸi-a negociat în contract o clauză de exit de 15 salarii compensatorii", spune George Butunoiu, head hunter-ul ce conduce firma de executive search George Butunoiu Ltd.. Sunt însă mai rare ÅŸi nu sunt legate atât de practicile specifice domeniului sau companiei, ci de cât de dorit a fost managerul respectiv la momentul angajării.
AngajaÅ£ii lipsiÅ£i de acest "privilegiu" stabilesc abia la final o sumă pentru care sunt dispuÅŸi să plece. Uneori, pretenÅ£iile managerilor depăşesc orice imaginaÅ£ie. "Cel mai exotic caz pe care l-am avut a fost al unei femei manager din telecom, care a cerut 99 de salarii compensatorii. Până la urmă, a primit doar 24", povesteÅŸte avocatul Iulian Pătrăşcanu. El mai spune că în topul celor mai războinici angajaÅ£i, femeile ocupă de departe locul fruntaÅŸ, majoritatea acceptând cu greu faptul că nu mai sunt dorite sau utile în companie.
În alte cazuri, când este vorba de companii multinaÅ£ionale, plata salariilor compensatorii se face conform unei alinieri la politica centrală a companiei-mamă. "Am avut un client, manager de bancă, restructurat ÅŸi care la plecare a primit nu cât erau dispuÅŸi să-i ofere ÅŸefii săi locali, adică două salarii compensatorii, ci valoarea stabilita prin politica de la nivel global, adică cinci salarii compensatorii", îÅŸi aminteÅŸte Pătrăşcanu. În acest caz, conflictul de muncă nu a mai ajuns până în instanţă, ci s-a consumat în spatele uÅŸilor închise, în urma unor negocieri la sânge, asistate de avocaÅ£i. "Sunt ÅŸi cazuri când discuÅ£iile sunt imposibile, iar reacÅ£iile managerilor sunt surprinzătoare. Am mers, la un moment dat, cu un client la negociere, iar fostul său ÅŸef a luat foc când a văzut ca a venit cu avocatul ÅŸi a avut o ieÅŸire nervoasă", afirma Pătrăşcanu.
Multe companii au fost nevoite să plătească din greu pentru decizia de a concedia, după ce foÅŸtii angajaÅ£i ÅŸi-au cerut drepturile în instanţă. Nouă din zece cazuri ce ajung în faÅ£a judecătorilor se termină cu câÅŸtigul salariatului, nu doar pentru că legislaÅ£ia muncii îi este favorabilă acestuia, ci ÅŸi pentru că în companii sunt multe nereguli în ceea ce priveste relatÅ£ile dintre angajaÅ£i ÅŸi angajatori, incheie sursa citată.
