Născută într-o zi de 28 aprilie, fata frumoasă din Flămânzii Botoşanilor este dovada vie că tinerii sunt capabili de multă muncă, sunt responsabili şi perseverenţi. Sunt tineri, frumoşi, adevăraţi. Sunt generaţia despre care mai mult vorbim şi prea puţin înţelegem. Rareori avem răbdarea de a-i asculta. Privim spre trecut şi tânjim după o Românie în care am renunţat să mai credem. Şi totuşi, ei sunt aici, lângă noi, construind un viitor care nu ne exclude, dimpotrivă.
Loredana Călin a absolvit Academia de Muzică "Gheorghe Dima" din Cluj-Napoca. S-a bucurat de sfaturile şi învăţăturile unor artişti renumiţi, de la Sofia Vicoveanca şi Ioan Cobâlă la Ioan Bocşa. Nu uită de poveştile bunicii Profira, îşi aminteşte cu drag de dansurile tradiţionale alături de bunicul Constantin. "Eu simt un dor de ceea ce nu am trăit niciodată. Simt că ştiu ce e dorul, tristeţea, ce e dragostea, ce e bucuria unui colind sau ce e tristeţea unui bocet, ce e dorul de acasă şi de cei dragi sau ce e bucuria unei dimineţi în cântecul viu al naturii".
În prezent este solistă a Orchestrei Populare ”Rapsozii Botoșanilor – Ioan Cobâlă” și crede cu tărie în misiunea ei artistică.
Din orice direcție ai porni discuția cu Loredana Călin, primul gând pleacă de acasă, de la Flămânzi.
”Când îmi doresc să găsesc perioade frumoase ale vieţii, mă gândesc cu bucurie la prezent şi mulţumesc trecutului. Şi da, chiar în copilărie mă întorc, în Flămânzi, locul în care m-am născut, am crescut, la oamenii care mi-au fost alături, dascălii care mi-au ghidat primii paşi timizi transformându-i în alţii plini de încredere şi optimism”, povestea Loredana Călin într-un interviu acordat publicației Știri Botoșani.
Pe lângă amintirile primare ale copilăriei, care sunt legate de părinţi, își amintesc cu drag de imaginea bunicii mele Profira. ”Pe lângă remedierea "năzbâtiilor" pe care le făcea copilul din mine la acea vreme, bunica îmi mai povestea din experienţele sale scenice cu Ansamblul de dansuri populare "Trei generaţii" din Flămânzi - a făcut parte din acest renumit ansamblu de dansuri tradiţionale împreună cu bunicul meu, Constantin Călin, ansamblul având mari satisfacţii şi aprecieri la nivel naţional. M-au fascinat povestirile bunicii despre obiceiurile şi ritualurile de care copilăria sa a fost marcată şi cu siguranţă sufletul meu a rezonat cu ele având o înclinaţie spre a le cunoaşte mai mult. Această înclinaţie s-a transformat în dorinţa de a învăţa jocurile populare şi de a activa la rându-mi în Ansamblul "Trei generaţii". Odată cu trecerea timpului, pe la sfârşitul clasei a VI-a, drumul meu a devenit din ce în ce mai clar când, cu ajutorul domnului învăţător Toma Ciobanu, care m-a prezentat maestrului Ioan Cobâlă, am descoperit şi un talent ascuns, acela de a cânta muzica tradiţională”.
Însă cea mai importantă întâlnire din viața ei a fost cea cu Maestrul Ioan Cobâlă. ”Pentru mine această întâlnire a fost o binecuvântare. De ce? Pentru că o îndrumare corectă este esenţială, pentru că oportunitatea de a cânta cu o orchestră profesionistă ca "Rapsozii Botoşanilor", al cărei dirijor era maestrul Cobâlă, poate fi considerată o binecuvântare”.
Primele spectacole în care mica speranţă Loredana Călin a activat alături de orchestră au fost în 2007, în oraşul Botoşani. ”În acelaşi an, datorită încrederii pe care mi-a acordat-o maestrul, încă de la primele întâlniri m-a sprijinit şi în participarea la primul meu concurs de gen: Concursul zonal "Satule, mândră grădină", ediţia XXVIII-a, organizată la Vorona în anul 2007, la care am câștigat premiul I. Acest prim pas în competiția scenică m-a încurajat să merg și mai departe, deschizându-mi noi oportunități de participare la festivaluri și concursuri din ce în ce mai dificile”.
Ce rol au competiţiile în dezvoltarea muzicală a unui interpret? ”Sunt importante în primii pași, în controlarea primelor emoții, în învățarea cu scena și responsabilitățile pe care aceasta le impune. Cu toate acestea, cred că nu sunt indispensabile în cariera unui interpret și mai mult decât atât, deja țin să cred că o carieră poate începe dacă știi exact ce ai de făcut și toți pașii sunt calculați sistematic”.
După întâlnirea cu Ioan Cobâlă a ştiut că muzica va deveni un mod de viaţă, o profesie. Apoi au urmat și alți mentori, cărora le poartă și azi o smerită recunoștință.
”O primă opțiune, după întâlnirea cu maestrul Cobâlă, a fost cea de a urma cursurile Școlii Populare de Arte din Botoșani, secția cânt popular. Timp de 3 ani l-am avut ca profesor pe Ioan Romanovschi și ținând seama că primele informații muzical-teoretice le-am asimilat aici, am hotărât să mă pregătesc și pentru admiterea la Liceul de Arte "Ștefan Luchian". Sigur că la început nu a fost ușor să țin pasul cu pregătirea muzicală a colegilor mei care făceau muzică de opt ani, dar spre bucuria mea de liceean, am avut un profesor de teorie și armonie foarte sever care m-a format și care și-a pus amprenta asupra mea: Viorel Mărâi, un nume recunoscut și respectat pentru profesionalismul său. Recunoștința mea față de cadrele didactice ale Liceului de Arte se îndreaptă către toți cei care și-au răpit din propriul lor timp spre a crea noi generații, minți noi, oameni noi, pregătiți pentru a începe noul pas, cel spre universitate și cel care a fost încărcat de noi responsabilități din ce în ce mai grele, dar mai fascinante. Pentru mine a fost clar că urmez aceeași linie, același domeniu”.
Drumul către muzică a continuat. La Cluj, la Academia de Muzică "Gheorghe Dima". Unde avea să întâlnească un alt maestru al folclorului românesc: Ioan Bocșa, fondatorul modulului de cânt popular, modul care vizează cercetarea și valorificarea folclorului muzical românesc, pe carea să îl urmeze și Loredana Călin.
Încă din timpul studiilor, s-a apropiat de cercetarea folclorului din zona Moldovei, ţinând seama că în cei patru ani de studiu, pe lângă munca muzicologică, a cercetat și folclor din Munţii Apuseni, Maramureş, Banat şi Mărginimea Sibiului. ”Este foarte important acest tip de pregătire pentru cei care ştiu ce vor să promoveze, pentru cei care simt că vor să cunoască fenomenul îndeaproape. În orice caz, dacă lucrurile iau o anumită formă, se îndreaptă spre ceva, înseamnă că poate aşa trebuie să fie… dacă există tabăra interpreţilor care cântă în cunoştinţă de cauză, şi o alta formată din cei care cântă doar pentru satisfacţii materiale, înseamnă din nou că Dumnezeu ştie mai bine decât noi de ce există. Dar, pentru a nu oferi incertitudine şi ambiguitate în ceea ce am spus, vă invit să ne gândim cu toţii la cultura, valorile şi principiile noastre de viaţă. Aşadar, lucrurile se îndreaptă acolo unde simt că au suport, unde simt că au audienţă. Nu toţi avem aceleaşi nevoi şi aspiraţii”.
Un artist sau cercetător pasionat de folclor, ne spune Loredana Călin, are nevoie de material, de experienţa muncii în teren, iar pentru ei sunt arhivele de folclor şi alte instituţii care îl conservă. ”S-a cules folclor, dar acum e mult mai greu să găsim acele locuri cu minţi care să-şi amintească o muzică veche de o sută de ani… şi de obicei timpul, deşi a conservat foarte bine în memoria bătrânilor aceste muzici, are şi el influenţele sale nefaste”.
A învățat de-a lungul timpului de la cei mai buni. Sofia Vicoveanca, Ioan Bocşa, Drăgan Muntean, Grigore Leşe, Sergiu Cipariu, Dumitru Farcaş, dar și de la artiștii de la ”Rapsozii Botoşanilor”. ”De le ei am învăţat că nu există reţete pentru a deveni artist, completând cu faptul că, mai ales în zilele noastre, un artist nu este interdependent de celebritate. Am mai învăţat că atâta timp cât există dragoste, nădejde în Dumnezeu, dăruire, bun simţ, muncă, perseverenţă şi responsabilitate în ceea ce faci, în interiorul nostru va exista mulţumire”.
Nu îl uită niciodată pe regretatul artist Ioan Cobâlă, care i-a spus în vremea de început: "Loredana, eşti pe un drum frumos, greu, dar acesta este drumul tău. Continuă!".
Satul românesc trece prin momente dificile, tradiţiile, obiceiurile şi mersul firesc al vieţii ţărăneşti fiind aspru deteriorate. Iar rolul tinerilor în revigorarea spaţiului sătesc, cu atât mai mult cu cât, iată, ei se pot întoarce acasă cu un bagaj informaţional bogat, cu perspective noi, cu viziuni proaspete, este unul cât se poate de important și de necesar.
”Eu simt un dor de ceea ce nu am trăit niciodată. Simt că ştiu ce e dorul, tristeţea, ce e dragostea, ce e bucuria unui colind sau ce e tristeţea unui bocet, ce e dorul de acasă şi de cei dragi sau ce e bucuria unei dimineţi în cântecul viu al naturii. Aşadar, tinerii care studiază sectorul etnologiei, etnomuzicologiei, muzeografiei, arheologiei sau alte sectoare care conduc spre cunoaşterea şi valorificarea rădăcinilor noastre naţionale, au nevoie de pasiune şi dedicare. Rolul lor? Este esenţial şi din păcate interdependent de interesul şi susţinerea la nivel mai înalt. Dacă ei simt că nu ar avea cum să-şi valorifice munca, se reprofilează pe ceva ce le aduc mulţumire…”, mărturisește Loredana Călin.
Artista care s-a întors acasă, în Botoșanii vechi și plini de tradiție. O vedem cântând pe scenă alături de Orchestra ”Rapsozii Botoșanilor – Ioan Cobâlă”, aplaudată și apreciată. ”Oraşul Botoşani, văzut prin ochii mei, străluceşte de oameni frumoşi, dornici de muncă, se vede asta chiar prin curăţenia şi frumuseţea naturii cu care este înveşmântat; un alt exemplu recent că botoşănenii au potenţial sunt şi rezultatele elevilor, mai bune de la an la an, la examenele de capacitate şi bacalaureat. Văd dorinţa oamenilor de schimbare. De asta avem nevoie! De dorinţa noastră de a schimba în bine propria viaţă! Dumnezeu să ne dea putere în realizarea gândurilor bune şi credinţă că Botoşanii vor ajunge un oraş prosper!”.
