În fiecare an electoral, o cărămidă grea, aruncată în plexul tuturor alegătorilor, este sărăcia. Prea puțin se vorbește, însă, despre educația precară ce duce către subdezvoltare, sărăcie culturală, lipsă de perspective și, în final, către stagnarea societății într-un întuneric perpetuu.
Inutil să mai adăugăm faptul că toate acestea conduc, inevitabil către alienare socială și analfabetism.
Care sunt efectele imediate? Crește importanța și puterea partidelor politice, care de la o zi la alta devin tot mai multe, la pachet cu exacerbarea luptelor pentru putere, programe politice din ce în ce mai irelevante și goale de conținut, corupție, promisiuni fără control.
Mai mult, într-un asemenea context politic/administrativ/guvernamental, economia suportă grave derapaje, de la instabilitate la criminalitate economică, de la distrugerea infrastructurii economice la migrația forței de muncă peste graniță. În mediul social se instalează neîncrederea, lipsa de motivație, instabilitatea și anomia socială, distrugerea sistemului de valori, creșterea criminalității și proliferarea traficului de influență în toate domeniile.
Dacă am spune că soluția tuturor acestor probleme este una singură, probabil că am fi bănuiți de superficialitate și de un soi de contrapopulism păgubos. Și totuși, vom spune: singura soluție este EDUCAȚIA.
Într-o societate sănătoasă, nu susținerea populației sărace și, deci, un cuantum crescut al ajutoarelor sociale și dependența de ajutorul de la stat trebuie să primeze. Ci un sistem de educație mult mai bine structurat, la care să aibă acces tot mai mulți săraci.
Mai exact, un sistem de educație concentrat pe categoria socială cea mai predispusă la sărăcie poate avea rezultate spectaculoase în timp, de la scăderea numărul de crime sau îmbunătățirea calității vieții în rândul claselor de jos. Efecte care sunt extrem de importante pentru că, în absența revoltelor în rândul clasei de jos și a infracțiunilor mari consumatoare de fonduri publice (vezi cheltuielile din închisori, servicii medicale, servicii juridice etc.), guvernarea se poate canaliza mai ușor spre treburile curente ale statului.
Scopul educaţiei este să ne facă oameni, să ne înveţe să fim buni. Orice studiu important va spune că standardul de civilizație începe cu educația, cu sănătatea și cu gradul de siguranță a cetățeanului.
Din fericire, avem în școală - în Botoșani mai cu seamă! - și în societate resurse excepționale: profesori cu har, cu înțelepciune, elevi cu o capacitate imensă de a previziona, de a anticipa căile de evoluție cele mai potrivite. Avem absolvenți în toate domeniile pe care trebuie să îi oprim în țară. Să le dăm pe mână instrumentele potrivite și încrederea totală. Sună a sacrificiu și probabil că chiar asta este.
Da, s-ar putea ca EDUCAȚIA să fie singura soluție pentru a evita prăbușirea. Și deja este târziu și răul prinde cruste din ce în ce mai greu de înlăturat de pe destinele copiilor noștri. Dar, cum spune românul: nu mai avem nimic de pierdut!
La mulți ani, de ziua Educației, tuturor truditorilor din școli! La mulți ani elevilor, profesorilor și deopotrivă părinților care susțin Educația și care respectă Școala!