Modest, dedicat profesiei de dascăl, Profesorul Nicolae Ursu ascundea o personalitate complexă din care se revărsa talentul dirijoral, dezvăluindu-ne, de la pupitrul Filarmonicii Botoșani, lumea marii muzici.

A lăsat în urmă o lecție de viață pe care a predat-o nu doar elevilor săi, ci tuturor celor care l-au cunoscut și admirat.

Născut pe 2 iulie 1949, în localitatea Dârjiu, din județul Harghita, Nicolae Ursu a absolvit Liceul de Muzică din Brasov, iar apoi s-a perfecționat la Conservatorul de Muzică ”Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.

O viață în slujba culturii botoșănene!

Profesor la Liceul de Artă ”Ștefan Luchian” din Botoșani, dirijor al orchestrei liceului, dar și al Filarmonicii Botoșani, Nicolae Ursu a fost un om de o exemplară atitudine în fața artei și a artiștilor, dar și a publicului, față de care a manifestat mereu un respect ieșit din comun.

Și-a trăit viața într-o modestie artistică rar întâlnită în spațiul Botoșanilor, chiar dacă statutul său i-ar fi permis multe atitudini și opinii în fața unor dezrădăcinați culturali.

A fost, începând cu anul 1977, dirijor colaborator al Filarmonicii Botoșani, spațiu pe care domnul profesor l-a considerat a fi ”atelierul în care am căutat mereu să descopăr sensurile marilor opusuri, de foarte multe ori în compania unor mari soliști”. Și-a iubit profesia, și-a respectat colegii, a crescut la rândul său generații de muzicieni care s-au regăsit mai târziu în orchestra Filarmonicii Botoșani.

”Este orchestra în care regăsesc – odată cu trecerea anilor – din ce în ce mai mulți dintre foștii mei elevi, care au început cântul în ansamblu, sub îndrumarea mea, în orchestra Liceului de Artă. Și asta îmi produce bucurie, îmi dă satisfacția că munca mea ca profesor a fost utilă”, spunea domnul profesor.

Până în ultima clipă a vieții și-a asumat misiunea de a transmite frumusețea artei tocmai prin această liniște a muzicii, o armonie a sunetului împletită cu miracolul baghetei dirijorale.

Nicolae Ursu a fost, în timpurile în care imaginea profesorului a avut mult de suferit, dascălul care a știut să construiască și să mențină sănătos un sistem ce părea de multe ori gata să se prăbușească. A dovedit o disponibilitate mereu elegantă și mereu în slujba artei, indiferent că era vorba despre a participa la un concert ca simplu privitor sau în calitate de dirijor ori despre implicarea în activități ale elevilor săi.  

Profesorul Nicolae Ursu a fost dascalul care știa să modeleze artistic învățăceii ce băteau la porțile Artei, dar și omul care, în fața unei orchestre, echilibra discursul muzical și îl așeza pe făgașul firesc al calității.

Dumnezeu să îl țină în Lumină!