În exclusivitate pentru AgrointeligenÅ£a, cea care a lăsat în urmă o carieră impresionantă în Canada pentru a redescoperi frumosul în România explică paÈ™ii ce trebuie urmaÈ›i pentru ridicarea unei case de lut asemenea celei pe care ea a clădit-o în judeÈ›ul CaraÈ™-Severin.
FundaÈ›ia căsuÈ›ei de lut are 80 de centimetri adâncime È™i 60 lățime, este din piatră luată din deal, peste care a turnat o centură de 20 centimetri înălÈ›ime din beton armat: "Pentru că zidurile au 60 cm grosime, ele sunt foarte grele È™i atunci toată ideea este ca încărcarea să se răspândească uniform pentru că atunci nu crapă. Când încărcarea nu este uniformă, se lasă într-un loc È™i apare fisura în zid. Casele bătrâneÈ™ti de lut de-asta crapă. La casele din lut două lucruri sunt importante: o fundaÈ›ie bună È™i un acoperiÈ™ bun. Dacă ai un acoperiÈ™ bun È™i o fundaÈ›ie bună zidurile rezistă sute de ani È™i sunt atâtea exemple în lume unde sunt case de pământ care stau în picioare de veacuri. De aceea, deÈ™i au trecut zece această casă nu are nici o fisură".
"Al doilea pas e ridicarea zidurilor groase de 60 cm. Până la înălÈ›imea de 90 cm practic nu se întâmplă mare lucru È™i este greu. Faci materialul ăsta È™i tot pui È™i tot pui È™i creÈ™te extrem de greu, până la 90 de centimetri. Dacă reuÈ™eÈ™ti să treci de bariera asta psihologică de 90 de centimetri, atunci începi să ai niÈ™ele, să ai poliÈ›ele. Atunci începe creaÈ›ia. Deci în momentul în care începi să creezi, atunci deja nu mai simÈ›i că construieÈ™ti. Plus că în timpul ăsta, ajungând la 90 de centimetri, trebuie să intri într-un ritm. Materialul se face greu. Nu poÈ›i să te gândeÈ™ti: "am făcut un purceluÈ™" (purceluÈ™ = unitatea de măsură cantitatitivă în domeniul caselor de lut; înseamnă o È™arjă de material, respectiv cantitatea de lut È™i paie ce este bătută cu picioarele într-o prelată)".
"Chirpiciul este pământ lutos înmuiat bine, la care se adaugă nisip, raportul lut nisip este 1:3 È™i pe urmă se frământă. În momentul în care se frământă, se face ca un aluat, el se leagă. Această operaÈ›iune se face cu picioarele. Materialul e pus într-o prelată È™i cu prelata îl întorci de pe o parte pe alta. O prinzi de colÈ›uri È™i amesteci materialul practic cu ea. De unde erau niÈ™te materiale disparate, în procesul frământării ele se leagă È™i este ca o cocă sau o plastilină cu care poÈ›i să faci ce vrei. Pe urmă o pui pe zid È™i o modelezi. Te foloseÈ™ti de un lemn cu care faci niÈ™te găuri în stratul deja aplicat. În momentul în care faci găurile astea, stratul de deasupra intră în cel de dedesubt È™i face priza mult mai bună, pentru că paiele se împing dintr-un strat în altul. Partea de sus a zidului în construcÈ›ie trebuie să fie întotdeauna udă. Vara, în iulie, august, trebuie să pui cel puÈ›in două straturi pe zi. Dacă cumva se întâmplă ceva È™i trebuie să pleci pentru o săptămână, acoperi zidurile È™i când te întorci le uzi bine, le înmoi È™i atunci continui. Când se usucă, toate straturile formează o singură bucată, mult mai tare decât chirpiciul, care sunt bucăți separate, zidite între ele".
"Finisajul este fix acelaÈ™i material: lut cu nisip È™i cu pleavă sau bălegar de cal, pentru că bălegarula re paiul foarte-foarte fin. Bălegarul de vacă iarăși este foarte bun. Vaca având un stomac foarte complex, sunt foarte multe enzime în bălegar È™i dă o tărie foarte mare materialului. În general se foloseÈ™te bălegar la ancadramentele la ușă, unde este pericol să fie lovite mai des È™i să se mai ciobească. Bălegarul de vacă face exact acelaÈ™i lucru pe care-l face È™i varul: tencuiala mai tare È™i impermeabilă". Citeste mai departe
