Eroziunile produse de Dunăre ÅŸi de Prut se produc pe aproape toată linia de frontieră, pe fondul abandonării lucrărilor de consolidare a malurilor, însă situaÅ£ia cea mai gravă este în judeÅ£ele GalaÅ£i ÅŸi BotoÅŸani.
SituaÅ£ia este alarmantă la frontiera de est a României, acolo unde, an de an, dispar bucăţi însemnate din teritoriul naÅ£ional, scrie Adevărul. Practic, graniÅ£a se mută tot mai spre vest, din cauza eroziunilor produse de Dunăre ÅŸi de Prut, iar autorităţile nu fac decât să promită măsuri care nu se materializează niciodată.
Potrivit unui studiu realizat în urmă cu doi ani sub coordonarea Universităţii Tehnice „Gheorghe Asachi” din IaÅŸi, fenomenul este întâlnit în mai multe puncte, fiind amintite localităţile Darabani, HudeÅŸti (ambele din judeÅ£ul BotoÅŸani) ÅŸi Prisăcani (judeÅ£ul IaÅŸi), precum ÅŸi zona de la confluenÅ£a Prutului cu Dunărea (judeÅ£ul GalaÅ£i). Concluziile studiului sunt că problemele sunt cauzate în principal de lipsa investiÅ£iilor în consolidările de maluri, lucru de care ar trebui să se ocupe AdministraÅ£ia NaÅ£ională „Apele Române”.
Practic, în ultimele patru decenii s-a intervenit în zonele amintite doar superficial, făcându-se sub 10% din necesarul real de lucrări, ultimele mari investiÅ£ii fiind din anul 1984. GalaÅ£i: borna de graniţă 1335 a dispărut Problemele din zona bornei de graniţă cu codul 1335 au apărut în 2009, după cum îÅŸi aminteÅŸte col (r) Didel Bădărău, fostul ÅŸef al PoliÅ£iei de Frontieră GalaÅ£i. Amintitul stâlp (care este un însemn oficial al statului român) se afla în apropiere de confluenÅ£a Prutului cu Dunărea, într-un punct în care se întâlnesc trei ţări: România, Moldova ÅŸi Ucraina.
Odată cu dezvoltarea activităţii din portul moldovenesc GiugiuleÅŸti (aflat pe celălalt mal al Prutului), dar ÅŸi pe fondul lipsei lucrărilor de consolidare la malul românesc, în zonă au început să apară eroziuni masive, care au înaintat în mal câÅ£iva metri anual, pe o lungime de câteva sute de metri.
Între timp, au fost trase mai multe semnale de alarmă cu privire la situaÅ£ia creată (mai ales că în curând va fi pus în pericol ÅŸi digul de apărare împotriva inundaÅ£iilor), stâlpul de frontieră – care se afla acum 20 de ani la aproape 100 de metri distanţă de apă – a dispărut chiar în anul Centenarului, iar Apele Române au făcut mai multe studii ÅŸi au promis, în anii 2012, 2016 ÅŸi 2018, o serie de investiÅ£ii. La faÅ£a locului, însă, nu s-a făcut absolut nimic, deÅŸi aproximativ patru hectare din teritoriul naÅ£ional nu mai există.
HudeÅŸti, un sat mutat de două ori din calea graniÅ£ei Åži în nordul Moldovei, în satul Baranca (comuna HudeÅŸti), România pierde în fiecare an câte un hectar din teritoriu deoarece Prutul sapă constant în malul românesc ÅŸi măreÅŸte suprafaÅ£a Ucrainei.
„Deja se mută graniÅ£a României ÅŸi a Uniunii Europene. Ce să mai spun de pământurile oamenilor. Dacă mai vine o viitură este prăpăd“, spune Viorel Atomei, primarul din HudeÅŸti, pentru Adevărul.
Oamenii din Baranca sunt din ce în ce mai îngrijoraÅ£i.
„Din 1975 încoace malul se tot macină. Au mutat de două ori satul, că se ducea în Prut. Am ÅŸi eu pământ pe malul Prutului. O să rămân fără nimic dacă nu se consolidează malul. Murim de foame“, spune săteanul Luca Dumitru.
În ultimii 70 de ani, satul a fost strămutat de două ori din cauza înaintării Prutului, care a răpit din teritoriul naÅ£ional, în acest interval, circa 300 de hectare. Interesant este că nu există nicio statistică oficială legate de pierderile totale de teritoriu românesc din cauza eroziunilor produse de apele de frontieră.